Este România noastră identică cu teritoriul pe care îl ocupă România pe hartî? Cu siguranţă nu. România noastră este formată din istoria şi cultura acestui popor şi din modul în care acestea au influenţat alte locuri de pe această planeta. Europa ne suportă doar pentru faptul că am devenit piaţa de desfacere pentru rebuturile lor şi cumpărăm toate stricăciunile la preţuri exorbitante. Ţara care poate hrăni 80 de milioane de oameni importă grâu, ţara care are resurse naturale importante stă la uşile civilizaţiei ca o slugă, ţara care a avut industrie puternică este acum pusă pe avarie. Şi toate astea din vina cui?
Marea majoritate a românilor sunt inculţi, prost crescuţi, beţivi, duplicitari. În schimb, la snobbism şi la fiţe nu ne bate nimeni. Avem generatii tinere care nu pot lua un amărât de bacalaureat, ba mai mult, pică cu note de 2 sau 3, nu au în cap decât cluburi, maşini şi gagici/ băieţi, toate astea condimentate cu alcool sau/şi droguri, generaţii care cred că totul li se cuvine fără muncă.
Avem generaţia de pensionari, veşnic nemulţumită şi bolnavă, târându-şi existenţa de pe azi pe mâine, dar înjurând orice guvern, crescând câini pe la blocuri şi aruncând invective ori de câte ori li se fac observaţii în legătură cu pretenţiile lor, de cele mai multe dăţi exagerate. Avem o generaţie de mijloc, cea care munceşte de îi sar ochii, înglodată în datorii pe la bănci, toate astea pentru un aşa zis trai decent ce constă de cele mai multe ori într-o amărâtă de maşină şi o vechitură de apartament.
Nu suntem capabili să ne autoguvernam şi, cum am stat sute de ani la mila altora, stăm şi acum. Ca o salcie plângătoare pe malul unei ape. Nu suntem capabili să ne luam destinele în propriile mâini, nu avem onoare, nu facem parte dintre popoarele grave, care, in zădărnicia lor, “au ridicat istoria deasupra Cosmosului”. Nu avem personalitate, nu avem proiecte, ne alungăm valorile, ne vindem pentru nimic.Avem in România suficiente valori, dar poate nu întotdeauna ştim să le apreciem aşa cum merită.De cele mai multe ori, victime ale unui sistem mult prea sălbatic pentru a putea răzbi, ultima parte a timpului îi găseşte pe români, trişti, măcinaţi de griji şi neajunsuri şi incapabili să dea culoare ultimilor ani din viaţă.
Suntem arătaţi cu degetul peste tot prin lume "mulţumită" indiferenţei noastre, a dispreţului cu care ne tratăm reciproc, dar şi ţara. Cu toate acestea, România este locul pe care-l numim ACASĂ. După încă un an în care minţile noastre au fost biciuite de griji, taxe şi legi non-sens, găsim puterea de a ne spune într-un glas: LA MULŢI ANI, ROMÂNI! LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Citește și

loading...