Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul şase sărbători: Zămislirea – 23 septembrie; Naşterea – 24 iunie; Soborul – 7 ianuarie; Tăierea capului – 29 august; Prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie; A treia aflare a capului – 25 mai.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Sfantul Ioan Botezatorul vine la existenta ca raspuns al lui Dumnezeu la rugaciunile parintilor lui, Zaharia si Elisabeta. In Evanghelia dupa Luca ni se descopera ca "erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor" (Luca 1, 6-7), scrie crestinortodox.ro

Nasterea sa a fost vestita de ingerul Gavriil (Luca 1, 13-17). Pentru ca Zaharia nu da crezare celor vestite de inger, a ramas mut pana la punerea numelui fiului sau. Potrivit traditiei, pruncul trebuia sa ia numele tatalui, insa Elisabeta ii anunta ca numele copilului va fi Ioan. Pentru ca nici rudele acestora nu purtau acest nume, i s-a cerut parerea lui Zaharia. Aceasta a scris pe o tablita: "Ioan este numele lui" (Luca 1, 63).

Ioan Botezatorul se naste cu 6 luni inainte de nasterea lui Iisus, in cetate Orini. Mantuitorul a spus, asa cum se arata in Evanghelia dupa Matei, capitolul 11, versetul 11 ca "dintre cei nascuti din femei nu este unul mai mare decat Ioan Botezatorul".

Sfantul Ioan este numit Inaintemergatorul Domnului pentru ca a pregatit venirea Mantuitorului in lume, marturisindu-L drept rascumparator al pacatelor intregii lumi. Mesajul principal pe care il transmitea Ioan era "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!". Cei care renuntau la pacate erau botezati de el in Iordan. Este cel care L-a botezat si pe Hristos. Ioan Il recunoaste drept Mesia - "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii" - si marturiseste ca el ar fi avut nevoie sa fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru ca Iisus nu avea nevoie de pocainta. Primeste insa cu smerenie sa Il boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment in care vede cerurile deschizandu-se si aude marturia dumnezeiasca: "Tu esti Fiul Meu Cel iubit, intru Tine am binevoit", si pe Duhul Sfant in chip de porumbel pogorandu-Se deasupra lui Iisus (Matei 3, 13-17).

Cand Irod decide sa-i ucida pe toti pruncii din Betleem si din imprejurimi, in speranta de a-l ucide si pe Mesia, Elisabeta s-a ascuns cu pruncul intr-o pestera, dincolo de Iordan. Pentru ca nu a fost gasit, l-au omorat pe tatal sau in locul pruncului. Ioan, scapand de urgie, crestea si se intarea cu duhul, ramanand in pustie pana la ceasul aratarii sale in Israel (Luca 1, 80). In pustie s-a imbracat in haine din par de camila, manca miere de albine si lacuste si era incins cu o curea de piele. Camila era simbolul curatiei (era un animal rumegator) si al necuratiei (avea copita despicata). Ca animal curat era chipul poporului ales, iar ca animal necurat simboliza popoarele pagane. Prin purtarea acestei haine, Ioan ii chema atat pe evrei, cat si pe pagani la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica omorarea patimilor. Iar cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Pentru ca l-a infruntat pe regele Irod, care traia in nelegiuire cu cumnata sa, Irodiada, va fi ucis. Mentionam ca intr-o zi in care Irod Antipa si-a serbat ziua, fata Irodiadei a dansat si atat de mult i-a placut lui Irod incat i-a zis acesteia: "Orice-mi vei cere, iti voi da, pana la jumatate din imparatia mea". Fata, nestiind ce sa ceara, a intrebat-o pe mama ei, iar aceasta la sfatul mamei sale ii cere capul Sfantului Ioan Botezatorul. Irod Antipa s-a intristat, dar pentru ca jurase ca ii va implini orice dorinta, porunceste sa fie taiat capul Sfantului Ioan.

Sfantului Ioan Botezatorul ii sunt dedicate mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august), Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Intaia si a doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie), scrie crestinortodox.ro

Dragaica sau Sanzienele

In ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Dragaica sau Sanziene.

Biserica Ortodoxa serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, ca ziua lor de nastere. Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul).

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa. Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul "boului instrutat". In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

Preluare: crestinortodox.ro