În zorii zilei de 20 iulie 1919, Guvernul de la Budapesta a declanșat o ofensivă pe linia Tisei împotriva armatei române. Ofensiva ungară a fost oprită de Armata Română în cea de-a patra zi de la declanșarea ei, iar contraofensiva Armatei Române a început în dimineața zilei de 24 iulie.

Guvernul maghiar nu s-a așteptat ca Armata Română să pătrundă spre Budapesta. Se credea că, la fel ca în luna mai, trupele române vor reface aliniamentul defensiv de pe Tisa. Dar factorii de decizie români nu mai erau dispuși să accepte nerecunoașterea de către guvernul maghiar a hotărârilor Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. În consecință, Comandamentul român a hotărât forțarea Tisei și urmărirea armatei maghiare până la capitulare.

Trecerea Tisei a început în noaptea de 29 spre 30 iulie, iar rezistența a fost relativ slabă, ceea ce sugera că inamicul renunțase la confruntarea armată pe malurile râului și organizase o linie de rezistență în fața Budapestei. În următoarele zile, armata română a ocupat teritoriul dintre Tisa și Dunăre, înaintând spre Budapesta aproape fără nicio rezistență. Guvernul maghiar și-a dat demisia, iar Armata Roșie ungară a fost practic destrămată.

Forțele române au pătruns în capitala maghiară din seara zilei de 3 august. În dimineața zilei următoare, unitățile de cavalerie au depășit orașul și au realizat un cap de pod la 3 km vest de Budapesta, iar Divizia 1 Vânători a preluat sub control Pesta, pentru a pregăti intrarea solemnă a trupelor române în oraș în condiții de siguranță deplină.

La 4 august, ora 18.00, generalul Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, primea pe Bulevardul Andrássy defilarea unui detașament compus din Regimentul 4 Vânători, un escadron din Regimentul 23 Artilerie și un divizion din Regimentul 6 Roșiori.

Citește și

Comentarii