Cum să fie la Sighet? Organizare foarte proastă, lumea nemulţumită şi înghesuită într-un spaţiu care nu pare a fi soluţia potrivită pentru cei care vin să doneze sânge.

Am ajuns la subsolul spitalului (unii zic că-i demisol) pe la ora 10:20. Primul lucru care m-a întâmpinat cu totul neplăcut a fost îngustimea holului (cunoscătorii ştiu că acolo-i şi fizioterapia) şi mulţimea de oameni cu hârtii în mână şi numere de ordine care aşteptau pe la diverse uşi. Un bărbat pus să dea indicaţii donatorilor potenţiali, rătăciţi prin mulţime, neştiutori în parcurgerea etapelor necesare unei astfel de operaţiuni, desfăşurată într-un loc nou, mi-a spus că numere de ordine pentru ultimii veniţi (printre care mă număram şi eu, repet la ora 10:20) nu se mai dau, că numărul maxim de donatori la care s-au gândit cei din Baia Mare e de 70 şi s-a ajuns deja la acest număr.

Mi s-a propus să revin pe la ora 13 (ca şi cum altă treabă n-aş avea pe lumea asta) şi să aştept să fie cineva respins la consultul medical căruia să-i iau locul între cei 70 de fericiţi donatori de sânge din 11 februarie a.c.). Revin la acest număr: 70. Atâţia au putut dona sânge azi la Sighetu Marmaţiei. Cu atâtea pungi de recoltare au venit cei din Baia Mare! Domnul cu indicaţiile mi-a spus că mai mult de 70 de pungi cu sânge nu se pot prelucra până la închiderea programului de lucru la Baia Mare.

Mirare şi indignare, stimaţi concetăţeni! Pe 29 ianuarie, la Borşa au donat peste 100 de oameni sânge! Acolo, s-a putut! La Sighet, nu...

Ce problemă tehnico-medicală ar fi fost dacă echipa de recoltare sânge venea din Baia Mare nu cu 70, ci cu 200 sau 500 de pungi pentru depozitare? Nu le foloseau, le-ar fi luat înapoi. Dar nu, mai bine 70 decât mai multe; să nu ne complicăm, nu-i aşa?

Am tot citit în ultima perioadă fantasme corect scrise gramatical (şi sincer mă bucur că-i aşa!) despre utilitatea sau nonutilitatea unui Parc Industrial la Sighet. Eu am scris doar că mai bine s-ar repune în funcţiune fabricile pe care le avem şi care acum aşteaptă (aproape) ruinate ca cineva să le redea semeţia de odinioară. Lista cu candidaţii la funcţia de primar al cenuşiului Sighet încă nu-i definitivată. Dar deja unii dintre cei care vor să lucreze la Primărie pe cel mai înalt post posibil, ne amăgesc cu promisiuni de Parc industrial, de străzi asfaltate, garaje frumos aliniate, spaţii verzi, locuri de joacă, etc. Ce să mai vorbim, ne aşteaptă o superdezvoltare a localităţii, singura condiţie fiind să-l alegem pe X, nu pe Y!

În locul unor promisiuni neonorabile (fiindcă ştim cum stăm cu bugetul oraşului...), n-ar fi mai bine să fim mai realişti şi din opt în opt săptămâni, după timpul liber al fiecăruia, să ne prezentăm la Centrul PERMANENT de recoltare sanguină din Sighetu Marmaţiei , deschis zilnic pentru oricine doreşte să-şi ajute semneii a căror viaţă poate depinde de o picătură de sânge?

Dacă acum trei-patru decenii exista în oras un Centru PERMANENT de recoltare sanguină, acum de ce nu se mai poate? Candidaţii la funcţia de primar ce au de spus despre acest subiect?

Până când cetăţenii acestui oraş trebuie să se milogească nu pentru a primi ceva, ci pentru a da ceva, a da sânge, adică viaţă?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News