Născută la 30 mai 1929, la Brașov, Doina Cornea a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, unde a şi predat la catedra de franceză.

În anii ’80, aceasta a trimis 31 de scrisori la Europa Liberă, în care denunța acțunile lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce i-a atras persecuțiile Securității, unde a fost dusă la interogatorii și bătută.

În noiembrie 1987, a răspândit împreună cu fiul său Leontin 150 de manifeste prin care se solidariza cu revolta muncitorilor din Brașov. În urma acestui gest, a făcut două luni de închisoare și a rămas până la revoluție în arest la domiciliu.

Doina Cornea s-a identificat cu lupta împotriva regimului comunist din România. Vocea ei era sinonimă cu cea a rezistenţei, cu cea a speranţei de libertate şi democraţie.

“Noi n-am avut o Revoluție anticomunistă, ci o revoluție a foamei. N-am avut mulți disidenți anticomuniști înainte de 89, iar pe ăia puțini pe care i-am avut a avut grijă să-i terfelească noul regim comunist-securist reinstalat după 89. Noi n-am avut o lustrație. Eșalonul doi din Partid și Securitate a revenit fără niciun fel de opoziție populară la butoane, aducându-ne democrația, politica, presa și afacerile – toate “libere”. Noi n-am avut Doine Cornea, în schimb e plină țara și azi de iliești, voiculești, păunești și vadimi. Mai bătrâni sau mai tineri, replicați sub diverse înfățișări, uneori am sentimentul că nu mai scăpăm niciodată de ei”, scrie Republica, citat de emaramures.ro

Citește și