Am primit ȋn cutia poştalǎ o hȃrtie coloratǎ mai mult ȋn albastru decȃt ȋn galben pe o parte şi mai mult albǎ (simbolul gȃndurilor curate, al imaculǎrii?) pe cealaltǎ parte. Pe partea coloratǎ e un cetǎțean al Sighetului care, neputȃnd discuta cu fiecare ȋn parte, o face ȋn scris. El ne pune ȋntrebǎri, noi rǎspundem. Cine vrea, cine mai vrea... Întrebǎrile sunt pe partea mai mult albǎ a hȃrtiei.

Nu-i rǎu... Oare de ce ne ȋntreabǎ sigheteanul nostru ce mai facem, cine ne mai supǎrǎ, ce ne mai supǎrǎ, cum mai stǎm cu mȃndria localǎ, ce a mai rǎmas de rezolvat ȋn zona pe unde locuim?

Noi, ceilalți cetǎțeni, neorientați politic, am ȋnțeles cǎ – uite-aşa – unul dintre noi se intereseazǎ dacǎ suntem mulțumiți sau nu cu ce-i prin ograda municipalǎ. Ce nu prea se ȋnțelege (oare?...) deocamdatǎ este de ce ni se pun asemenea ȋntrebǎri acum, cȃnd ȋncǎ n-a ȋnceput sǎ batǎ oficial caldul vȃnticel al alegerilor de primǎvarǎ. Nebǎnuind nicio intenție nelalocul ei ȋn hȃrtia cu 4 ȋntrebǎri, rǎspund şi eu la chestionarul ȋnsǎgetat cu cele mai bune intenții.

Prima ȋntrebare ne ȋndeamnǎ sǎ ne descǎrcǎm sufletul plin de mulțumire şi de mȃndrie pentru o realizare din Sighet:

„Care e proiectul de care sunteți mȃndru cǎ s-a realizat ȋn Sighet?”

Pǎi dacǎ nu se fac alte precizǎri – legate de timp – pǎrerea mea e cǎ bisericile care au sute de ani vechime din centrul oraşului ar putea fi prilej de mȃndrie patrioticǎ, religioasǎ şi localǎ. Apoi construcțiile Colegiului Național „Dragoş Vodǎ” sau a Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand”, ȋndiguirea malului Izei, ar putea fi alte motive de mȃndrie. Numai cǎ toate acestea – şi multe altele – au fost fǎcute cu mult timp ȋn urmǎ... Mȃndria modernǎ – şi probabil cǎ la asta se referǎ ȋntrebarea – ne pune ȋn dificultate. Sǎ nu pun punctul meu de vedere la un loc cu punctele de vedere ale cetǎțenilor ȋntr-adevǎr mȃndri de realizǎrile contemporane.

Reiau formularea, spunȃnd cǎ mȃndria pentru realizǎrile actuale mǎ cam ȋndeamnǎ sǎ las spațiu liber ȋn articol. Ar trebui sǎ scriu cǎ pietonala e nemaipomenitǎ, cǎ iarba pe valuri care separǎ sensurile de mers ȋn zona Carrefour - Unicarm e o mare realizare, e o adevǎratǎ poartǎ de intrare care lasǎ cu gura cǎscatǎ de admirație pe oricine trece pe-acolo. Cum pot sǎ spun asta, cȃnd maghernițele de pe ambele laturi ale drumului sunt tot acolo, cȃnd s-a construit ceva pe partea opusǎ celor trei magazine, dar nu se ştie pentru ce, cȃnd clǎdirile se ruineazǎ din ce ȋn ce mai mult de la alegeri la alegeri, cȃnd strǎzi asfaltate şi trotuare nu avem, decȃt aşa, cu aproximație? Ce sǎ mai spun despre clǎdirea dǎrȃmatǎ cu mare tam-tam peste drum de Colegiul „Dragoş Vodǎ”, lucrare nici acum terminatǎ. Cum poate avea cineva o pǎrere bunǎ despre aleea din spatele pieței, care aratǎ absolut dezastruos (ca toatǎ piața de alimente!), sau ce mai e de spus despre strada „Iuliu Maniu”, plinǎ de gropi şi de pericole pentru maşini, despre locul din apropierea gǎrii unde a fost un hotel şi acum e o groapǎ de gunoi? Dar, pȃnǎ la urmǎ, care zonǎ aratǎ normal ȋn oraşul ǎsta?

A doua ȋntrebare e, de fapt, un ȋndemn pentru a ne pune capul la contribuție şi sǎ rǎspundem celui care ne ȋntreabǎ care sunt principalele 3 probleme care necesitǎ rezolvare pȃnǎ ȋn 2020:

„Care credeți cǎ sunt principalele 3 probleme ce mai trebuie rezolvate pȃnǎ ȋn 2020?”

De ce pȃnǎ ȋn 2020 şi nu pȃnǎ ȋn 2060, de exemplu? Ajung 4 ani pentru a rezolva tot ce-i nerezolvat ȋn oraşul ǎsta? De ce suntem ȋntrebați acum? De ce suntem ȋntrebați? Cine va mai ține cont de nemulțumirile noastre? Prioritǎțile nu se vǎd de la ȋnǎlțime? Cum se va finanța asfaltarea, care nefiind fǎcutǎ aşa cum trebuie, dǎ de cap şoferilor şi mergǎtorilor la pas prin secularul municipiu? Va merge cineva dintre conducǎtorii oraşului ȋn schimb de experiențǎ „tocmai” la Baia Mare, sǎ vadǎ de ce acolo se poate şi la noi nu? Dar principalele probleme ale oraşului nu se vǎd cu ochiul liber? Trebuie sondaj de opinie? Un simplu mers pe jos, prin centru şi prin zonele mai depǎrtate (dacǎ se face noapte, pe-acolo ar fi bine de luat o lanternǎ sau sǎ fie rugați cetǎțenii din casele de pe lȃngǎ trotuare sǎ aprindǎ luminile ȋn camere şi sǎ nu tragǎ draperiile) poate lǎmuri oricare nelǎmurit. Chiar azi am vǎzut cum se toarnǎ asfalt ȋn dreptul sediului unui partid şi al Parohiei Romano-Catolice, peste nisip, care era denivelat şi nebǎtǎtorit. Peste trei luni, o sǎ putem vedea „faliile” apǎrute ȋn asfalt...Concluzia? Cine vrea sǎ fie trebuie sǎ vadǎ cu ochii lui! Cine vrea sǎ ajungǎ trebuie sǎ-şi sondeze propria conştiințǎ, acolo, ȋn interiorul sǎu, sǎ-şi punǎ ȋntrebǎri şi sǎ-şi promitǎ cǎ va gǎsi rezolvǎri. Întrebarea are un fel de comicǎrie ȋn ea peste care nu pot trece cu nepǎsare: „...ce mai trebuie de rezolvat”. Sǎ ȋnțeleg cǎ multe s-au rezolvat, dar cu dificultate s-ar mai gasi cȃte ceva? Sǎ fim serioşi... Sunt multe... Personal mǎ angajez sǎ merg cu viitorul primar prin oraş şi sǎ-i arǎt la fața locului ce multe mai are de rezolvat!

La ȋntrebarea a treia referitoare la urgența nr. 1 a cartierului unde stau e iar greu de rǎspuns:

„Care este cea mai urgentǎ problemǎ nerezolvatǎ ȋn cartierul ȋn care locuiți?”

Fac din nou recomandarea mersului pe jos şi vorbitul cu cetǎțenii care n-au carnet de partid. Dacǎ sunt cetǎțeni fericiți cu ceea ce este, sau recunoscǎtori partidului, rǎspunsul lor nu poate fi de niciun folos, fiind laudativ; dacǎ sunt nemulțumiți pentru cǎ sunt subiectivi aparținȃnd altor partide, rǎspunsul lor nu conteazǎ, pentru cǎ ar fi ȋn stare sǎ vadǎ urȃtul chiar şi acolo unde dominǎ frumosul. Mi-aduc aminte cǎ acum patru ani locuitorii din cartierul „1 Mai” au venit cu propunerea unor sensuri unice la intrarea şi ieşirea din cartier. Li s-a spus cǎ aşa ceva nu se poate, ȋn schimb, oricȃnd ar putea avea borduri. Acum, n-au nici borduri, nici sensuri unice...

Ultima ȋntrebare, a patra, mǎ lasǎ perplex.

„Care este cea mai grea problemǎ cu care se confruntǎ familia dvs.?”

Cum poate cineva din afara familiei sǎ ne ajute? Ce-ar fi dacǎ fiecare şi-ar spune pǎsul? Sǎ presupunem cǎ pentru cineva cea mai grea problemǎ ar fi schimbarea mobilei de bucǎtǎrie. O rezolvǎ cineva din afarǎ? Sau cǎ cineva nu se ȋnțelege cu soacra. Cine-i ȋmpacǎ? Unii sunt pe picior de a divorța. Existǎ acel viitor candid_at care le reȋncǎlzeşte sentimentele? Sau dacǎ cineva are nevoie de o sumǎ de bani pentru un drum dus-ȋntors Sighet - Antananarivo, e sprijinit financiar de candid_at? Am dat nişte exemple de probleme pe care le poate avea o familie, pentru cǎ altele, de genul canalizare, acoperiş de bloc, garaje sau parcǎri, nu prea mai existǎ(?) ȋn oraşul nostru.

De la consultare publicǎ (aşa, nitam-nisam), distanța pȃnǎ la insultare publicǎ e scurtǎ, plinǎ de gropi şi cu ruine pe marginea ei. Aşa cum e „Sighetul de azi”! Unde am mai vǎzut expresia asta? Nişte ziare cu propagandǎ ieftinǎ de acum patru ani se numeau „Bunǎ Ziua, Sighet”. De multe ori, cȃnd ne luǎm „la revedere” (care poate fi „adio” cȃteodatǎ), tot „bunǎ ziua” zicem.

În sport, cine „furǎ” startul e descalificat. În politicǎ nu se aplicǎ regula?

Citește și