Comunicatul ne spune ce s-a gӑsit şi ce nu s-a gӑsit la faţa locului, adicӑ în trenuleţ. Mai detaliat: „Mijloacele de primă intervenție și căile de evacuare nu erau marcate cu indicatoare de securitate”.

Cum românul e descurcӑreţ din fire, „deficiențe[le] [...] s-au remediat pe timpul controlului”, adicӑ pe de-o parte se controla, pe de cealaltӑ parte se remedia imediat. Mai grav, s-a constatat cӑ „La locul de muncă nu este întocmită și afișată organizarea apărării împotriva incendiilor”.

Sӑ ne imaginӑm cӑ izbucneşte un incendiu în trenuleţ. Într-o astfel de nedorit situaţie, pentru cӑ la stingerea focului nu participӑ doar cei 2-3 membri ai „echipajului”, ci întreaga suflare de cӑlӑtori aflaţi în excursie, fiecare ar trebui sӑ ştie ce are de fӑcut (mӑ refer mai departe doar la cӑlӑtori): din vagonul 1, rândul 1 şi 2 la gӑleţile cu nisip, prezentarea! La vagonul 2, cei care stau pe dreapta în sensul de mers al mocӑniţei, pas alergӑtor pentru depistarea unei surse de apӑ în mijlocul naturii!

Desigur cӑ exagerez. Dar ce poate conţine afişul cu „organizarea apărării împotriva incendiilor”?
Dacӑ se întâmplӑ, ce cӑi de evacuare nicidecum semnalizate viseazӑ echipa de control? E aşa de greu sӑ ştii pe unde s-o iei la fugӑ, în caz de pericol dintr-o mocӑniţӑ gâfâind voios pe cӑrӑrile patriei? Trebuie afişe? Cine le-ar citi atunci, în caz de pericol? Cine le citeşte la urcarea în trenuleţ?
„Traseul Mocăniţei are o lungime de peste 46 de kilometri, o cursă zilnică tur-retur având o durată de cinci ore şi jumătate, între orele 9 – 14.30”. Presupun cӑ la 14.30 pleacӑ ultima cursӑ a zilei din vârful muntelui spre Vişeul de Sus. Ajunge oricum în plinӑ zi. Desigur cӑ cei aflaţi în excursie au nevoie de lӑmuririle unor afişe ca sӑ ştie pe unde pot ieşi din trenuleţ direct in mijlocul naturii...

Comunicatul dat presei mai spune: „Totodată, la Serviciul de Investigații Criminale Maramureș mai există un alt dosar penal aflat în supravegherea aceleiași unități de parchet, în care se fac cercetări pentru exercitarea fără drept a unei profesii sau activități”.

Din asta se înţelege cӑ mecanicul simpaticei locomotive şi ajutorul lui (dacӑ are) au, de fapt, alte meserii, pot fi crescӑtori de animale sau cosaşi, sau tӑietori de lemne şi din pasiune se suie în mocӑniţӑ şi cu aceastӑ ocazie, neoferindu-se altcineva, o pornesc ei din loc şi o conduc cu prea mare vitezӑ.

Aflӑm din acelaşi comunicat cӑ s-au gӑsit alimente expirate. Chiar dacӑ n-ar fi fost expirate, tot în condiţii de improvizaţie ar fi fost transformate în bucate savuroase. E mai bine sӑ dau un fragment din interesantul comunicat: „În partea de prestări servicii nealimentare, vagoanelor trenului nu au fost igienizate. Blocul alimentar și bucătăria este nefinalizată, zidăria și alte elemente de construcție sunt nefinalizate,[...]”. Dacӑ nu se rӑsturna locomotiva se mai fӑceau controale la alimente, la depozitare, la preparare?

Despre ce [elemente lipsӑ din comunicat] ale vagoanelor trenului e vorba, cӑ nu scrie. Scӑrile, mesele, ferestrele fӑrӑ geam, ce din toate astea n-a fost igienizate? Apoi, blocul alimentar şi bucӑtӑria „e” decât douӑ, adicӑ aproape una, deci merge sӑ se spunӑ cӑ blocul alimentar şi bucӑtӑria este nefinalizatӑ. Când sӑ ne obişnuim cu obiceiul comunicatorului, gӑsim un fragment de frazӑ ca la carte: „zidăria și alte elemente de construcție sunt nefinalizate,[...]”.

Ajuns la destinaţie cu articolul, adicӑ la sfârşit, nu pot sӑ nu mӑ întreb: viteza prea mare a micuţului tren nu înseamnӑ cumva, altfel pusӑ problema, goanӑ? Goana dupӑ cât mai multe curse zilnice, cu cât mai mulţi cӑlӑtori expuşi unor riscuri majore?


Citește și