Statul mizează pe venituri mai mari la buget în urma acestor majorări, dar riscă să se trezească în faţa unui val de şomeri şi în faţa unor firme închise. Sau o a treia variantă, la fel de rea pentru stat, munca la negru. Adică ar creşte şi mai mult evaziunea fiscală în condiţiile în care şi aşa România colectează undeva în jur de 26% din PIB din taxe şi impozite în timp ce media europeană este de 40%.

Acest scenariu despre care s-a spus că este doar o formulă de lucru, nu rezolvă problema evaziunii

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal: „După toate standardele, e un document oficial. E un document trimis Comisiei Europene, cu semnătura ministrului de Finanţe. Dacă era de lucru, nu era publicat pe site, asumat de ministrul de Finanţe şi trimis oficial Comisiei Europene. E un document oficial prin care statul, prin ministrul de Finanţe, se angajează să ia măsuri pentru a reintra în obiectivele asumate pe termen mediu în România de deficit bugetar”.

Una dintre ţinte este chiar deficitul bugetar, iar angajamentul se referă la menţinerea lui sub 3% din PIB. După primele opt luni aveam deja 1,54% din PIB deficit, adică aproape 15 miliarde de lei.

Mare parte din acest gol a venit tocmai din cheltuieli sociale ridicate.

Costurile cu salarii au înseamnat aproape 30 la sută din tot ce s-a cheltuit.

Apoi se adaugă asistenţa socială care a însemnat aproape 35%.

63 la sută din tot ce a cheltuit statul în primele opt luni au fost doar salarii, pensii, alocaţii, indemnizaţii şi aşa mai departe. Cu toate acestea, aflăm că salariile cresc iar. De la 1 noiembrie.

Anca Dragu, fost ministru al finanţelor, are şi trei posibile explicaţii pentru asta: „Pur populist să mai mascheze presiunea cu pensii, salarii. Să mai repare din creşterea economică, care pare deteriorată pentru 2018. Am început cu o prognoză de 5,5%, acum suntem la 5,1. Guvernul recunoaşte că prognoza a fost prea generoasă. În piaţă nu există prognoze de peste 4% pentru 2018. Al treilea ar fi unul de încasări. Se pot încasa în aceste 2 luni câteva sute de milioane, nu foarte mult, dar sunt buni şi aceia”.

Aşadar, statul poate mări salariile mai repede pentru că are nevoie de încasări mai mari. Şi dacă ne amintim ce spunea preşedintele Consiliului Fiscal săptămâna trecută, că pentru fiecare euro plătit unui salariat, patronul are nevoie, de fapt, de 1,73 euro, înţelegem logica. De la începutul acestui an, salariul minim este de 1900 de lei. În baza acestei sume, statul încasează şi de la patron, şi de la salariat.

Dacă ne uităm numai pe veniturile din contribuţii, vedem că în urma majorării, statul a încasat cu aproape 40% mai mult decât anul trecut. Înseamnă mai bine de 17 miliarde de lei în opt luni, adică aproape 7 procente din PIB şi 35% din totalul încasărilor. Extindeţi acum calculul şi veţi vedea exact că mărirea salariului minim, adică obligatoriu pentru toată lumea înseamnă venituri mai mari la buget. Desigur, înseamnă venituri mai mari şi pentru români, dar uşor anulate de inflaţie.