(La noi se-adevereşte spusa
cu tirania şi-anarhia:
Şi sus, şi jos – ca-ntr-un coşmar –
este la post ticăloşia!)

Cu ce ne-a dat cerescul Tată
şi-am moştenit de la strămoşi,
între popoare trebuia
să fim fruntaşi, nu doar faimoşi.

Căci faima ni s-a dus în lume
prin paradoxuri fel de fel,
precum că ţara e bogată
şi sărăcia un flagel,

ce-mparte România-n două
fără putinţă de-mpăcare –
neruşinarea într-o parte,
dincolo disperarea-n floare;

ici mafioţii-ncumetriţi
cu hâdul lor trai pe vătrai,
colo cei mulţi, de azi pe mâine
subvieţuind cu chiu şi vai,

după a lor expropriere
- prin sforării electorale
şi iscusite vorbe goale –
de-al votului atom-putere,

ca iarăşi un mandat să spere
cum o tot fac de-un sfert de veac,
că răului vor izbuti
să-i vină odată de hac.

Şi iacă-aşa anii se scurg
în lânced şir de-nmormântare
şi-o generaţie întreagă
se resemnează până moare,

pitindu-se după zicale
ce-ngraşă apatia vie:
„N-avem ce face”, drept urmare
„Mai rău numai să nu ne fie”,

deşi-s atâtea de făcut
unde cam totul e pe dos
şi-atâţia simt pe pielea lor
că traiul li se duce-n jos...
*
După prăpădul de la club
- Sodomă la redusă scară –
avem sub ochi dovada clară
că totu-n lume-i cu şurub

şi fapte din trecut revin:
Crudul Moloh fenician
cu taurul falaric de aramă
s-au întâlnit în club bucureştean,

ca zeci de vieţi să-nghită-ndată
şi să poftească alte zeci –
cumplit carnagiu-armaghedonic
pentru părinţi, doctori, dieci.

Întreaga ţară-i răscolită
de-acest masacru-ngrozitor!
Ajută la ceva c-acţionarii
îşi vor primi pedeapsa lor?...

Pe morţi nu-i scoală din morminte
şi nici răniţii nu-i ajută,
oricât ar fi de grea pedeapsa
pentru greşeala făptuită.

Greşeală-a fost, mai bine zis
grave carenţe de-avizare,
iar nu osânda cerului
spre-a crezului iute-ndreptare,

cum ipocriţilor cu ştaif
li se năzare să discute
- c-o mulţumire îndrăcită –
de satanism şi isme-oculte,

când e vizibil că un club
ca cel de flăcări mistuit,
avea cam totul dintr-un rug
demn de-un demonic apetit.

„Tată ceresc mult mai presus
de-a noastră voie păcătoasă,
nu Te-ntrebăm cum de-ai admis
această crudă încercare
pentru a ţării-nlăcrimare,
c-ar însemna să ne-ndoim
de ne-nţelesul scop divin
pentru gândirea omenească,
ci ne rugăm milă să ai
de morţi, răniţi şi viii toţi:
Pe morţii-n chinuri
iartă-i, Doamne,
şi fă-le parte
din a Ta dragoste cerească,
alină-i pe-ntristaţi,
pune răniţii pe picioare
şi ţine România-n veac
sub mâna Ta ocrotitoare.
Amin.”

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News