Civilizaţia-l aleargă
pe omul de mai mult chemat,
lăsând cultura hăt departe
cu-al ei cortegiu demodat:

O inim─â de doruri plin─â
┼či-un suflet cu vis─âri hr─ânit,
sunt numai ni┼čte am─âgiri
pentru pragmaticul gr─âbit.

ÔÇťFilosofii, se mir─â el,
ce de nimica doar sunt bune,
când rostul omului în viaţă
s─â se descurce-i ┼či s-adune,

cum chiar apostol Pavel scrie
într-o epistolă de-a lui:
Cine n-adun─â pentru el,
├«ndrept─â┼úit ca s─â m─ân├ónce nu-i?!ÔÇŁ

De precizat c─â descurcatul
cu munca nu se prea împacă,
fiind ┼čtiut c─â cine lucr─â,
timp nu mai are bani s─â fac─â...

C─âci pentru neamul ciocoiesc
- aidoma unui buboi
pe bucile poporului ÔÇô
morala-i un imens pietroi

proptit de cre┼čtinism pe magistrala
ce duce oblu la p─âcat,
uit├ónd c─â sunt ┼či rute laterale
cu rezultatul garantat.

A┼ča-i, de pild─â, etica,
al omului produs mi┼čel,
care prin legi anume ticluite
din imoral face la ţanc model.

Nu astfel s-a-nt├ómplat ÔÇśnainte
cu atei┼čti, c─âl─âi ┼či tr─âd─âtori,
care-n plan etic se-afirmau
de erau un┼či c├órmuitori?...

Azi etica-i atât de tare
în ţara asta plină de durere,
încât îi râde-n nas moralei
că numai hoţii-s la putere.

Oric├ót bel┼čug ar fi-ntr-o ┼úar─â
(cum România parte n-are),
când moralmente e bolnavă,
┼či binele-i ├«n a┼čteptare!

Citește și

loading...