Desigur, totul făptuit
dup-al democrației cod –
cu forma impecabilă
și-un conținut lipsit de rod,

îndeosebi atuncea când
himerele-s originale,
precum al nost postdecembrism
cu împlinirile-i fatale...

La drept vorbind, niciunde-n lume
nu se mănâncă tot ce zboară,
fapt pentru care în campanii
multe din spuse-s într-o doară.

(De altminteri, este știut
că Dumnezeu ne-a dat cuvântul
meșteșugit și găunos,
ca să putem ascunde gândul.)

Atâta doar c-al nostru gând,
dezvăluit pân’ la centimă,
s-a plămădit într-un program
de guvernare cabotină.

Și cum românii ne-au votat
c-o șubredă majoritate
(sub o cincime dintre cei
ce drept de vot au în cetate),

siliți am fost să batem palma
cu liberalii de duzină,
ca din program câte ceva
sărmanilor să le revină.

Dar după ce-am păpat bugetul
și nesimțirea s-a-nfruptat,
am constatat că bate vântul
prin punga statului driblat.

Așa că fost-am nevoiți
să revenim la căi umblate –
noi taxe, prețuri în urcare
și împrumuturi disperate.

Firește, după toate astea
mult mai avană-i sărăcia,
căci praful s-a ales de sporuri
schimbând pe dos politichia.

Însă ne ținem mai departe
de virgula-n program fixată,
deși viața demonstrează
c-a sa esență e ratată.

Cu-atât mai mult acuma când
guvernele ne-au dezumflat –
unul gonit prin moțiune,
iar următorul reșapat.

De fapt o șuie reșapare,
dacă-i s-o spunem pe cea dreaptă:
Locul penalilor plecați
fiind luat de altă șleahtă!

Și iar va fi cum a mai fost
în vremuri de tranziție
și în partid se va-ntări
neroada opoziție...