S-a tot murit de când ne ştim
- şi sunt de-atuncea mii de ani –
pe-aceste locuri jinduite
de-atâţia feluriţi duşmani:

Romani şi trâmbe migratoare,
muscali şi turci fanatizaţi –
cu toţii s-au izbit de zidul
românilor încreştinaţi,

care, luptând veacuri la rând
să-şi apere-ale lor nevoi,
au apărat întregul Vest
de-al musulmanilor şuvoi.

(Procesul de islamizare
al Europei unitare,
pericol e şi-ofensă-adusă
jertfirii României milenare...)

Să mori, însă, în bătălie
şi sub comanda marelui Ştefan,
nu-i doar o datorie sfântă,
ci-i crezul netrăirii-n van.

Căci geaba ai o viaţă lungă
- aridă pustă fără văi –
dacă tot timpul te-ai ferit
să mori şi să renaşti pentru ai tăi.

O viaţă scurtă-i mai de preţ
decât vreo zece de-alea lungi,
atunci când – ajutând pe orişicare –
numai la tine nu ajungi...

Războiul de independenţă
şi cele două mondiale,
greu bir în vieţi ne-au perceput
pentru-mpliniri naţionale.

Apoi venit-a bolşevismul
cu ale lui cozi de topor,
ca prin teroare şi omoruri
s-arunce ţara-n lung nespor.
*
Dar iată că Decembriada
le-a dat românilor speranţa
că libertatea a-nviat
şi-i cam totuna cu viaţa.

Entuziasmul de-nceput
s-a făcut scrum pentru cei mulţi,
când fu umplut vidul puterii
cu impostori şi falşii culţi,

ce luntre s-au făcut şi punte
să pună ţara pe postit –
taman externa datorie
este la cei care-au şutit!

Pentru că marii ticăloşi
cu legea-n mână prăpăd fac:
Nu doar că fură milioane,
ci şi diplóme după plac,

cu care-apoi se-mpieptoşează
de-ajung să creadă că-s şcoliţi –
ei, păcălici cu plagiate,
în fond sunt marii păcăliţi...

Aşa şi Oprea Gabriel
- un izmănar de patru stele –
n-ajunge că-i plagiator
(a cincea stea pentru lichele),

căci după moartea lui Bogdan,
biet poliţist sacrificat
în misiune inutilă,
ministru-i criminal de fapt!

De-aceea zic, cum individul
nu vrea lumină,
iară Ponta
nici vorbă să-l demită el,
c-atunci guvernu-ndată pică,
lui Oprea şansă să nu-i dăm
ca să-şi repete fapta de mişel.

Acest articol este un PAMFLET.

Citește și