„In cultura musulmana, barba este un element esential si obligatoriu (waajib) al infatisarii unui barbat, iar raderea sa este interzisa (harram), aceasta fiind un semn al religiei islamice″. (https://razvanpascu.ro/2015/12/23/shaving-around-the-world-barba-mai-mult-decat-un-simbol-religios-pentru-barbatii-din-orientul-mijlociu/)

Mă uit la diferite posturi româneşti de televiziune şi constat un fapt care mă pune serios pe gânduri. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi români îşi lasă barbă!

Pot să mă întreb dacă i-a influenţat cineva sau ceva. Dacă o fac, pot să-mi găsesc singur răspunsul, şi pot să nu-l spun... Ce pot să spun este că mă îngrijorează creşterea exponenţială a numărului bărboşilor autohtoni. Desigur că cei care au legătură cu ortodoxia, sau au avut barbă de când îi ştim, ies din discuţie. Fiecare om are dreptul să poarte sau să nu poarte barbă, sau un obiect de îmbrăcăminte, sau mai ştiu eu ce.

Unii care apar pe la televiziunile româneşti au o barbă vai de mama ei cât e de săracă în numărul de fire pe centimetru pătrat de piele certată cu lama sau cu aparatul de ras. La ce le-o fi trebuind, când se vede clar că nu le stă bine? O fi la modă să ai barbă? Cine, sau ce îi influneţează să insiste să ne impresioneze (doar la modul neplăcut, repulsiv chiar) cu bărbile lor rare? Dacă sunt invitaţi 5 bărbaţi într-o emisiune, 4 au barbă. Mie nu mi se pare normal să crească atât de mult densitatea bărboşilor carpato-danubiano-pontici.

Răzvan Pascu, pe care l-am citat la începutul articolului, spune că musulmanii au, în legătură cu purtatul mustaţei (care este „la pachet″ cu barba), o vorbă: „un bărbat fără mustaţă este ca o pisică fără coadă″.

Spre ce ne îndreptăm, spre ce alunecăm fără putinţa urcuşului salvator, europenilor?

Citește și

loading...