Apelând la metode folosite de obicei de biologi, oamenii de știință au studiat legăturile dintre basmele din diferite locuri ale lumii și au ajuns la concluzia că unele dintre aceste povești au rădăcini adânci care ajung până în preistorie. Ei au descoperit că unele basme sunt mult mai vechi decât primele lor apariții pe hârtie, una dintre povești provenind de fapt din Epoca Bronzului, chiar dacă se credea că basmele sunt relativ recente, provenind din secolele XVI — XVII.

Astfel, antropologul Jamie Tehrani, de la Universitatea din Durham, a descoperit că povestea "Jack și vrejul de fasole" își are originea într-un grup de povești clasificate drept "Băiatul care a furat comoara căpcăunilor", ce au apărut de peste 5.000 de ani în universul limbilor indo-europene. De asemenea, analizele au indicat faptul că "Frumoasa și Bestia" dar și "Rumpelstiltskin" au peste 4.000 de ani, iar povestea populară "Fierarul și Diavolul", despre un fierar care își vinde sufletul unei ființe supranaturale — diavol, djinn sau moartea, în funcție de sursă — în schimbul unor puteri supranaturale, are aproximativ 6.000 de ani vechime.

În mai multe variante ale acestui ultim basm, fierarul își oferă sufletul în schimbul puterii de a contopi orice fel de materiale între ele. Apoi el își folosește puterea pentru a înlănțui diavolul de un copac sau de o stâncă și încearcă să-l păcălească, pentru a-și recăpăta sufletul înapoi. Acest fir narativ este în mare același, cu mici variații, în tot arealul limbilor indo-europene, din India și până în Scandinavia, conform studiului. Astfel, această poveste datează din perioada societății proto-indo-europene, după apariția tehnologiei de prelucrare a metalelor la foc (metalurgia), perioadă din care există numeroase dovezi arheologice dar și genetice care probează o masivă expansiune teritorială a triburilor nomade din stepele Pontice (țărmurile de nord ale Mării Negre), în urmă cu 5.000 până la 6.000 de ani.

Există însă și sceptici, precum John Lindow, specialist în folclor de la Universitatea California din Berkeley, care susține că vocabularul triburilor nomade proto-indo-europene era prea limitat pentru a putea duce la nașterea acestui basm.

Jamie Tehrani, care a colaborat în cadrul acestui studiu cu specialista în folclor Sara Graca Da Silva, de la Universitatea din Lisabona, este de părere că transmiterea pe cale orală a acestor povești, din generație în generație, vreme de mii de ani este cu totul remarcabilă. "Aceste povești se spun dinainte să existe limba engleză, franceză sau italiană. Aceste povești erau probabil spuse într-o limbă indo-europeană acum dispărută", a subliniat el.

În secolul al XIX-lea, Frații Grimm, celebri pentru colecția de basme și povestiri pe care le-au lăsat, erau convinși că basmele precum "Scufița Roșie", "Cenușăreasa", "Hansel și Gretel" sau "Albă ca Zăpada" își au rădăcinile într-o tradiție culturală comună ce datează de la apariția familiei de limbi indo-europene. Ulterior această teorie a fost contestată, iar aceste basme au fost considerate a avea origini mult mai recente, în secolele XVI — XVII.

"Noi ne plasăm cu fermitate de partea lui Wilhelm Grimm. O parte dintre aceste povești sunt mult mai vechi decât primele lor menționări scrise și chiar mai vechi decât mitologia clasică elenă — există variante ale acelorași basme în scrieri romane sau în greaca veche — dar descoperirile noastre sugerează că sunt cu mult mai vechi", a mai precizat Tehrani.

Acest studiu, ce a fost publicat în ultimul număr al revistei Royal Society Open Science, a fost realizat pe baza unor metode filogenetice prin care au fost evaluate relațiile dintre povestirile populare și fenomenele culturale așa cum sunt limbajul, tradițiile de nuntă, instituțiile politice, muzica și tradițiile legate de obiecte.

"Am folosit instrumentarul pe care l-am împrumutat de la biologia evolutivă și anume metoda comparativă filogenică, fapt care ne-a permis să reconstituim trecutul în absența dovezilor fizice, concrete (...) Prin compararea povestirilor populare pe care le-am descoperit în diferite culturi și prin cunoașterea unor date cu privire la relațiile istorice dintre aceste culturi, putem afla ce povești spuneau strămoșii comuni ai reprezentanților acestor culturi", a adăugat el.

Citește și

loading...