F. M. Dostoievski era de părere că toți oamenii sunt vinovați de lacrima de pe obrazul unui prunc. Dacă ne însușim acest adevăr (fiecare dintre noi contribuie mai mult sau mai puțin la apariția răului uman, care acționează devastator asupra nevinovăției), atunci trebuie să avem curajul să ne recunoaștem partea de vină în toate catastrofele ce s-au abătut, se simt ca peștele în apă și fac ravagii pe planetă: alarmantul regres moral-spiritual generat de înflorirea necinstei, minciunii, ipocriziei, egoismului și cruzimii, aberanta civilizație mașinistă la care omul nu consimte să renunțe în pofida faptului că ea îl strânge de gât prin poluare, boli provocate de sedentarism și grozăvia accidentelor tot mai frecvente, globalism, multiculturalism etc.
Bunăoară, diluarea până la dispariție a tradițiilor și specificului național, dimpreună cu starea extrem de precară a unor nobile simțăminte, precum patriotismul și naționalismul, reprezintă ruinătoarele victorii ale globalismului, iar Eurovisionul penibil-cântăcios se constituie din ce în ce mai sfidător în port-drapelul multiculturalismului nivelator și leșios...
Cu-atât mai mult când ne uităm în ograda noastră politico-pungășească, unde ba se vorbește de spectaculoasa creștere a unei economii temeinic așezată pe butuci prin cele mai mici investiții din ultimii 10-15 ani, dovadă că programul de guvernare are toate șansele să fie înfăptuit în forma-i bugetaro-amăgitoare, ba sunt cam neglijate subiectele intens dezbătute cu ceva timp în urmă: sprapopularea pușcăriilor, frauda de la alegerile prezidențiale din 2009, arhiva SIPA (Sistemul Independent de Protecție și Anticorupție).
Dar nici unul dintre aceste subiecte nu se ridică la nivelul scontat de așa-zișii formatori de opinie, în realitate manipulatori de păreri individuale și, în acest chip, cu bună știință deformatori ai adevărului, întru formarea unei opinii colective care să-i mulțumească pe păpușarii din culise.
Din următoarele motive:
1) În ultimul timp n-au mai fost trimiși după gratii infractori de talia lui Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Elena Udrea, George Copos, Gigi Becali sau Sorin Ovidiu Vântu. Că toată tevatura de la alde ăștia a pornit. Cu toții sunt obligați să-și ispășească pedepsele în pușcăriile românești, de unde tot tam-tam-ul cu suprapopularea și condițiile improprii din ele. Dar, întrucât șnapanii cu bani din România postdecembristă se tratează în străinătate, nici pe departe nu se face atâta gălăgie cu dezastruoasele condiții din grosul spitalelor românești, deși, la urma urmei, cam tot românul de rând este nevoit să treacă prin ele.
2) Frauda de la prezidențialele din 2009 este cel mai concludent exemplu de aflare-n treabă la români. Da, căci dacă, așa cum susțin jurnaliștii implicați, există dovezi zdrobitoare în acest sens, de ce se bate șaua să priceapă iapa doar acuma, opt ani după acea meganelegiuire? Nu cumva în sistem se reglează niscaiva conturi și anumiți gazetari necușeri, ca alde Dan Andronic, sunt întrebuințați de indestructibilul sistem mafioto-postdecembrist pentru apărarea valorilor (sic!) democrației noastre originale? Pe de altă parte, pretutindeni în lumea asta doldora de democrație se fură (pe furiș sau chiar pe față) la alegeri. Atâta doar că românii aflați la butoanele puterii, uneori o cam fac de oaie...
3) Interesul politicului pentru SIPA nu-i acela de-a face lumină în toată această tenebroasă afacere, ci de a-și aservi prin dosare și șantaj cât mai mulți dintre înalții magistrați, care și-au dobândit funcțiile prin înțelegeri politice între deținătorii pânii și cuțitului din această țară. Că, de, scopul ticălos scuză mijloacele murdare, și cum democrația originală veghează cu strășnicie la creerea aparențelor în ceea ce privește independența justiției, iată o formidabilă ocazie ca lucrurile în conținut să stea de-a-ndoaselea, adică așa cum cer profitabilele tovărășii și cumetrii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News