Din nefericire însă, cehoslovacii care au ocupat militar o mare parte a Maramureşului de nord, au obţinut, în condiţiile schimbării, în cel mai nepotrivit moment, al guvernului Al. Vaida-Voievod cu cel al mareşalului Al. Averescu, recunoaşterea ruperii regiunii a cărei unitate nu fusese contestată vreme de şase secole. Separaţiunea a fost consfinţită prin Tratatele de pace de la Paris din 1920, prin Tratatul din 1947 şi prin Tratatul de bază din 1997.

În mod efectiv, partea unde se află satele româneşti din Maramureşul de nord (marcată cu roşu pe harta de mai jos) a stat sub administraţie românească doar până în iulie 1920. Atunci, frontiera româno-cehoslovacă s-a stabilit pe Tisa şi pe creasta Pop Ivan-Stogu, lâsând două treimi din Maramureş în Cehoslovacia (iar mai apoi în Ungaria, în U.R.S.S., iar azi în Ucraina).

Astfel, dacă pentru majoritatea românilor maramureşeni, Ziua Unirii este un prilej de sărbătoare, şi atât, pentru cei 40.000 români din nordul Tisei, respectiv pentru cei originari de acolo, dar stabiliţi la sud de apă, acest moment aminteşte în plus şi de dureroasa începere a dezunirii străvechiului Maramureş...

Dar, politicienii au decis, în 1990, că astăzi este Ziua Naţională...
La mulți ani, aşadar, România!

Articol scris de Teofil Ivanciuc

Citește și

loading...