CCR a admis sesizarea preşedintelui Traian Băsescu privind Statutul parlamentarilor.

Curtea a constatat că sunt neconstituţionale art. I punctul 18 şi art. I punctul 19 din legea care modifică Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Judecătorii au constatat că aceste prevederi încalcă art. 1 alin. 5) din Constituţie care prevede: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Decizia este definitivă şi general obligatorie. Actul normativ urmează să se întoarcă în Parlament pentru a fi pus în acord cu decizia CCR.

Pe 26 aprilie, Administraţia Prezidenţială informa că Traian Băsescu a trimis preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, o sesizare de neconstituţionalitate a legii care modifică Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

În motivarea sesizării, preşedintele atrage atenţia că prevederile articolului I pct. 18 (referitoare la modificarea articolului 24) şi ale articolului I pct. 19 (referitoare la introducerea articolului 24) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt neconstituţionale deoarece contravin dispoziţiilor articolului 1 alin. (4), articolului 124 alin. (2) şi articolului 126 alin. (1) din Constituţia României.

În articolul 1 alin. (4) din Constituţie, la care preşedintele face referire, se menţionează că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale”.

De asemenea, în articolul 124 alin. (2) din Constituţia României se menţionează că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”, iar articolul 126 alin. (1) prevede că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege”.

În cererea de sesizare, Băsescu aminteşte că articolul I al legii aflate la promulgare, la pct. 18 prevede că articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor va avea următorul cuprins: „(1) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează de către ministrul Justiţiei preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei respective, în temeiul articolului 72 din Constituţia României, republicată. Cererea trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei. (2) Preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce, de îndată, cererea la cunoştinţa Biroului Permanent, care o trimite Comisiei care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea pentru a întocmi un raport în termen de cel mult 3 zile. Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate. Raportul Comisiei se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi”.

Şeful statului atrage atenţia şi asupra articolului I al legii respective care la pct. 19 prevede introducerea articolului 24 în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, cu următorul cuprins: „(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizează Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei fapte penale care are legătură cu exercitarea mandatului unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau de senator, în temeiul articolului 109 din Constituţia României, republicată. Sesizarea trebuie să conţină motivele concrete, legale şi temeinice care justifică începerea urmăririi penale. (...) (4) Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate; acesta se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi”.

În context, preşedintele susţine că imunitatea parlamentară prevăzută de articolul 72 din Constituţie reprezintă o garanţie a exercitării mandatului şi nu un privilegiu al senatorului sau al deputatului ori o cauză de exonerare de răspundere penală.

Potrivit acestuia, imunitatea parlamentară reprezintă regula, iar ridicarea imunităţii parlamentare reprezintă excepţia, iar "ca orice excepţie ridicarea imunităţii parlamentare trebuie să fie de strictă interpretare şi aplicare".

Şeful statului mai atrage atenţia asupra faptului că modul de redactare a noului text al articolului 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol ce reglementează „procedura în caz de reţinere, arestare sau percheziţie”, este de natură să dea naştere la diferite interpretări, "cu consecinţe asupra independenţei puterii judecătoreşti".

Preşedintele Băsescu motivează punctând că sintagma „indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei” din cuprinsul alin. (1) al articolului 24 conduce la concluzia că Senatul sau Camera Deputaţilor se poate pronunţa asupra calificării juridice a faptei sau asupra temeiniciei acesteia.

Traian Băsescu mai crede că referirile exprese din conţinutul legii atacate la „motivele concrete şi temeinice” extrapolează aspectele legate de admisibilitatea, administrarea şi chiar aprecierea probelor, atribute exclusive ale magistratului, de la puterea judecătorească la reprezentanţii puterii legislative.

El subliniază că interpretarea prevederilor conţinute de legea transmisă spre promulgare, în sensul că Parlamentul, prin Camerele sale, precum şi Comisia parlamentară care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea, examinează sub aspectul motivelor concrete, legale şi temeinice cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a unui deputat sau senator ori cererea de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau senator, contravin principiului separaţiei puterilor în stat. În context, şeful statului spune că "o asemenea atribuţie este cu totul străină statutului juridic constituţional, rolului şi funcţiilor celor două Camere ale Parlamentului şi conduce la încălcarea rolului puterii judecătoreşti".

Citește și

loading...