Halterofilul român a crezut că poate trece cu halteră cu tot de sita din ce în ce mai deasă a controalelor antidoping. La Jocurile Olimpice, controalele pentru depistarea fărădelegilor sunt şi mai aspre…

Mă întrebam dacă nu cumva metoda “strecuratului” prin viaţă folosind diferite mijloace - evident interzise!- ni se inoculează de la primele vorbe, primele poezii pe care le auzim în viaţă. Toţi ştim o poezie cu un căţeluş care are părul creţ, face un lucru rău (fură un ou-versificaţia e absolut întâmplătoare!). Nu-şi recunoaşte fapta, dar e prins cu minciuna, adică are oul furat în gură. De ce căţelul ăsta are gură şi nu bot, e altă problemă, peste care autorul poeziei a trecut cu îndemânare.

Crescuţi cu toţii cu poezia aceasta care ne învaţă că important e să minţim frumos, chiar să ne minţim frumos, unii ajung să reprezinte România în lume, cum ar fi pe la Jocurile Olimpice. Problema e că la întrecerile astea se uită cam toată partea planetei posesoare de televizoare, de internet, de calculatoare sau telefoane inteligente. Ştirile sportive de la Rio au circulat cu viteza desfăşurării evenimentelor. Noi n-am fost în stare de prea multe fapte de vitejie, aşa cum anticipam că se va întâmpla într-un articol pe care l-am scris pentru sighet247.ro.

N-am fost pregătiţi pentru o întrecere aşa de mare. Probabil că dacă Sîncrăian se dopa şi câştiga o cupă balcanică, nu era atât de grav actul de a fi prins cu „oul în gură”. Dar aşa, orice ştire care apare după încheierea întrecerilor sportive de la Rio e tot planetară...

Fiind o ştire de o asemenea amploare, concluzia pe care o pot trage e una singură: ne-am făcut (iar) de râs...

Noi, în imnul naţional, ne îndemnăm să ne deşteptăm. Până una-alta, părem din ce în ce mai adormiţi. Alţii, vecini cu noi, au construit bazine de înot, caiaciştii şi canoiştii lor se pot antrena nestingheriţi pe fluviul care trece şi pe la noi. Chiar mai mult, antrenamentele celor care au obţinut mai multe medalii de aur la Rio ca la oricare altă Olimpiadă sunt supravegheate de poliţia lor fluvială, pentru ca nu cumva vreun yaht plin cu oameni de bani-gata să trecă prin apropiere şi să facă valuri perturbatoare. Faza aceasta chiar eu am văzut-o acum câţiva ani.

Datorită Dunării şi bazinelor de înot, vecinii au câştigat medalii de aur în Brazilia. Noi spunem că dorim deşteptarea, dar până la urmă tot somnul nepăsării sau conceptul „poate nu ne vede nimeni” par a avea trecere prin sportul românesc...

Primii ani de viaţă înseamnă şi întâlnirea cu şcoala, cu cititul, cu socotitul. 5 mere fără 1 măr = 4 mere. Dar 5 medalii olimpice - una = 4 medalii, la care se adugă ceva: râsul lumii...


Citește și

loading...