I-am explicat pe îndelete că, din puținii bani primiți ca sponsorizare de la prietenii devotați, pot să scot doar un tiraj de ordinul sutelor de exemplare și că acestea au trei invariabile destinații: (1)spre câteva biblioteci din țară, unde ajung prin grija editorului; (2)spre rude, prieteni de-o viață și unele cunoștințe interesate de producțiile mele spirituale; (3)patru-cinci exemplare în obligatoria colecție a autorului.

Ăsta a fost începutul. Apoi, după alte reconfortante convorbiri la telefon și schimburi de mesaje pe internet, i-am trimis un exemplar din cartea dorită, iar domnia-sa mi-a expediat un exemplar din cartea-album Neamul Noica, al cărei autor este inginerul Nicolae Șt. Noica, fratele mai mic al domniei-sale și fost ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în perioada 1996-2000.

Așa s-a născut ideea unui dialog amplu și sistematizat...

George PETROVAI: Domnule doctor, aflu din cartea-album că rădăcinile neamului Noica încep, potrivit Diatei (Testamentul) lui Ilie Dogaru din 10 februarie 1825, cu Ghencu (Gheorghe), copilul înfiat de Anica, zisă baba Noica, și soțul ei Ilie Dogaru, cel care va fi numit de vecini Ghencu al babei Noica și în cele din urmă Ghencu Noica.

Vă simțiți mai atașat de neamul Noica așa cum l-a plămădit Dumnezeu, ori de exponenții străluciți ai familiei, așa ca tatăl dumneavoastră, urologul Nicolae I. Noica sau filosoful Constantin Noica?

Dr. Mihail NOICA: Mă simt atașat în primul rând de exponenții familiei, dar și de neamul Noica, așa cum l-a plămădit Dumnezeu.

George PETROVAI: Nicolae Titulescu opina că „forța României o fac familiile în genul Ottescu și Noica, una o familie de profesori, cealaltă de agricultori”. Sunteți de aceeași părere cu Titulescu? Spre ce se îndreaptă lumea noastră, acum după șubrezirea fundamentelor familiei tradiționale (necredință, concubinaje, căsătorii împotriva firii) și, în final, după dispariția totală a acestor fundamente?

Dr. Mihail NOICA: Nu sunt de aceeași părere cu Nicolae Titulescu. Familia Noica nu a fost numai o familie de agricultori. A avut în componența ei iluștri medici, filosofi și profesori. Voi da în acest sens câteva exemple: marele filosof Constantin Noica, profesor dr. Dumitru Noica, șeful clinicii de neurologie de la Spitalul Militar și, în același timp, apreciat de foarte mulți neurologi străini cu care a lucrat la Paris. De altfel, chiar i s-a propus să rămână acolo…Este cunoscut în neurologie și pentrul semnul Noica, pe care l-a descris. A fost în aceeași serie cu marele neurolog prof. dr. Gheorghe Marinescu.

Aș continua cu prof. dr. Nicolae Noica, cel care a condus clinica de urologie de la Spitalul Panduri, si – desigur - nu pot să-l uit pe tatăl meu, dr. Ștefan Noica, eminent medic primar chirurg - a construit un nou spital în orașul Roșiorii de Vede, spital pe care, de altminteri, l-a și condus. Nu-l voi omite nici pe fratele meu mai mic, prof. univ. ing. Nicolae Noica, cel care a fost ministrul Construcțiilor și Lucrărilor Publice între anii 1996-2000. Foarte procupat de istoria construcțiilor, nu doar că a predat și continuă să predea acest curs ce se bucură de mare audiență, dar a scris mai multe cărți cu această temă.

În ceea ce privește partea a doua a întrebării (familia și viitorul ei, așa cum just l-ați ilustrat), vreau să vă spun că de felul meu sunt un optimist, motiv pentru care cred cu tărie că fundamentele familiei tradiționale nu vor dispărea cu una, cu două, după cum speră oribila grupare a necreștinilor și anticreștinilor…

George PETROVAI: Andrei Pleșu, semnatarul Cuvântului însoțitor al cărții, subliniază „buna creștere, amenitatea, altruismul și încăpățânarea de a face ce e de făcut cât mai bine cu putință” în portretul moral-spiritual al neamului Noica, pe care-l schițează pe baza bogatului material uman furnizat de cei trei descendenți direcți ai familiei: inginerul Nicolae Șt. Noica, autorul lucrării, urologul Nicolae Noica și filosoful Constantin Noica, omul despre care afirmă că i-a schimbat viața.
Vă regăsiți în acest portret general al Noicaleștilor?

Dr. Mihail NOICA: Desigur, căci gena își spune cuvântul. Evident, cu inerentele diferențe caracterologice, care conferă personalitate indivizilor din același neam.

George PETROVAI: Cât v-a dăunat în perioada bolșevică faima familiei Noica și cât v-a ajutat în timpul vieții moștenirea genetică a neamului, precum și conștiința apartenenței la o veche și ilustră familie românească?

Dr. Mihail NOICA: Perioada bolșevică a dăunat foarte mult familiei Noica prin arestări (tatăl meu, unchiul meu, filosoful Constantin Noica, și alți membri ai neamului), prin domiciliul forțat impus majorității familiilor din neamul nostru, precum și prin greutățile întâmpinate de vlăstarele tinere ale familiei la examenul de admitere în facultate. Dar moștenirea genetică a neamului și conștiința apartenenței la această veche și ilustră familie românească ne-a ajutat să trecem cu bine peste toate suferințele amintite mai sus.

George PETROVAI: Cu atâtea modele vrednice de stimă în familia Noica (înrudită cu familia Ottescu), cum vi se pare afirmația năucitoare din capitolul cinci a lui Constantin Ottescu: „Nu ne trebuie modele, decât să avem ce dărâma”?

Dr. Mihail NOICA: Nu sunt de acord cu surprinzătoarea afirmație a marelui profesor și scriitor Constantin Ottescu. Pesemne că a utilizat acest paradox cu gândul la tragediile provocate de bolșevism în marile familii românești…Căci fără modele și fără vrednici înaintași, acest popor (ca, de altminteri, oricare popor) nu numai că nu se poate dezvolta, dar practic nu mai are viitor! Fiecare disciplină și-a avut mentorii săi, care au creat o școala de specialiști în domeniul respectiv.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News