Tresăritul în somn se produce din cauza nervilor şi a creierului, care încearcă să se relaxeze. O întrerupere a mesajului de relaxare transmis de creier organismului poate provoca tresărirea membrelor sau a capului. Nu se poate face nimic pentru prevenirea acestor spasme. Cu toate acestea, ele ar trebui să devină un motiv de îngrijorare atunci când se întâmplă des.

În cazul adulţilor "pot să apară aceste tresăriri în timpul somnului la intoxicaţia cu cofeină, intoxicaţia cu alcool, pe fondul stresului şi în sindromul de apnee în somn (o afecţiune a aparatului respirator caracterizată prin pauze respiratorii repetate, frecvente în timpul somnului)", a declarat, pentru RomaniaTV.net, medicul de familie Sorina Chitic.

În ceea ce îi priveşte pe bebeluşi, "reflexul acesta de tresărire este oarecum fiziologic până în şase luni şi se numeşte reflexul moro".

"Este foarte des întâlnit. După şase luni dacă tresăririle acestea sunt destul de dese şi puternice în somn, poate să fie totuşi manifestarea unei afecţiuni, cum ar fi afecţiunea sistemului nervos central sau chiar epilepsie. În această situaţie, noi dirijăm către neurolog. Mai pot apărea nişte spasme mioclonice în timpul somnului la bebeluş care se manifestă printr-un tremur brusc al corpului. Şi acestea dacă sunt foarte puternice, pacientul este dirijat către neurolog", a explicat medicul.

Uneori la copii pot să apară şi anumite tremurături din cauza unor vise. "Şi copiii mici pot să aibă anumite vise, să scâncească, să aibă un tremur al mânuţelor, al picioarelor şi să nu fie neapărat o afecţiune. De obicei sunt inofensive, însă se mai pot asocia la aceste semne anumite simptome, cum ar fi buzele şi pieptul să se învineţească sau să nu reacţioneze când vorbeşti cu el sau când încerci să-l trezeşti. Când încerci să-l trezeşti este ca şi cum ar fi inconştient sau tresărirea durează mult şi nu încetează după ce pui mâna pe el şi încerci să-l calmezi sau are o respiraţie foarte rapidă, peste 60 de respiraţii pe minut sau face zgomote puternice în timpul somnului. În această situaţie trebuie să se adreseze părintele medicului cardiolog pentru că poate să fie şi o afecţiune cardiacă", a precizat medicul Sorina Chitic.