Djuvara a participat, joi seară, alături de Gabriel Liiceanu, la o întâlnire cu cititorii la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, plină până la refuz, cu ocazia apariţiei ediţiei ilustrate a volumului "Între Orient şi Occident" la Editura Humanitas.

El a explicat că societatea românească s-a orientat spre Franţa din cauza superiorităţii demografice a Hexagonului şi impunerii de către aceasta a limbi franceze, care se vorbea din Portugalia, până în Rusia.

"Cine vorbea franţuzeşte putea traversa Europa de la un capăt la altul", a spus Djuvara, menţionând că franceza "ne-a venit prin fanarioţi şi prin ruşi".

El consideră că "românul de astăzi nu mai ştie ce a fost în urmă cu 200 de ani", respectiv "momentul crucial când intelectualii români sar în civilizaţie, în decursul unei generaţii".

Djuvara a mărturisit că a scris cartea pentru francezi şi întâmplător a ilustrat-o punând pe copertă portretul stră-stră-bunicului său, marele vornic Grigore Grădişteanu, o rudă pe linia mamei, iar publicarea ei a fost realizată după ce a scurtat-o cu o cincime la cererea lui Gabriel Liiceanu, ulterior fiind transpusă din franceză în română de o traducătoare de la Cluj.

De asemenea, istoricul a mai spus că "Între Orient şi Occident" este singura carte scrisă din iniţiativa sa, scrierea celorlalte lucrări fiindu-i sugerată de alţii. De pildă, "Scurta istorie a românilor povestită celor tineri" a fost scrisă în metrourile pariziene şi lângă patul de suferinţă al fratelui său, dintr-un spital din Paris, la sugestia regretatei traducătoare Irina Mavrodin.

Djuvara consideră că "Scurta istorie" a fost tradusă în şase limbi străine din cauză că străinii au văzut în ea "o istorie cinstită".

Gabriel Liiceanu a afirmat că, de fapt, întâlnirea e dedicată omagierii istoricului la împlinirea a 97 de ani, afirmaţie însoţită de îndelungi aplauze.

"Cred că puţini intelectuali se bucură de afecţiunea de care se bucură domnul Djuvara", a spus Liiceanu, caracterizându-l pe Djuvara drept "un monument", care strânge cel mai numeros public al Humanitas, graţie harului său de povestitor.

El a apreciat că lucrarea, într-o ediţie de lux, care include 106 planşe alb negru şi 109 color, "este pasionantă, în măsura în care spune o poveste unică", aceea a celei mai rapide treceri a societăţii româneşti de la "faţa Orientală, la aceea Occidentală".

"Cred că domnul Djuvara este în clipa asta istoricul care i-a ajutat pe români să ştie cel mai mult despre istoria lor", a mai spus Gabriel Liiceanu.

La lansare, Dan Rădulescu şi Radu Iacoban, îmbrăcaţi în costume orientale şi occidentale, au citit din volum.

Cartea lui Neagu Djuvara este povestea miracolului petrecut cu două provincii de la marginea împărăţiei turceşti, Ţara Românească şi Moldova.

Călătorii străini remarcau că la Bucureşti şi la Iaşi treburile publice şi viaţa privată aveau acelaşi ritm ca la Constantinopol, puţini bănuind că în atmosfera letargică a unui sfârşit de imperiu aristocraţia fanariot-bizantină va trece de la caftan, anteriu şi giubea la frac şi mănuşi albe şi îşi va însuşi ideile şi moravurile occidentale în doar câteva decenii.

Chiar înainte de ei, domniţele, de parcă nu ar fi purtat niciodată şalvari, fermenele, cepchene şi iminei, îşi etalaseră la balurile de la curte rochiile croite ca la Paris sau la Viena, nimic din vechea societate - sat şi oraş, negoţ, meşteşuguri, armată, învăţământ şi biserică - nerămânând pe loc.

Potrivit Humanitas, universul spectaculos şi pestriţ - în parte oriental, în parte occidental - de acum aproape două veacuri este şi mai bine înfăţişat în această ediţie ilustrată, care cuprinde zeci de pagini cu imaginile oamenilor de atunci şi ale minunatelor lor podoabe, straie şi arme.

Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari.

Este licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).

A participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) şi a fost rănit în apropiere de Odessa.

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică.

Numit secretar de legaţie la Stockholm de Guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele.

A fost implicat în procesele politice din toamna anului 1947, în urma cărora a hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare "Carol I").

În 1961 pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Între timp reluase studiile de filozofie la Sorbona.

În mai 1972 capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).

Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară, iar din 1991 profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi.

Preocupat în mod special de filosofia istoriei şi de istoria României, Neagu Djuvara a semnat câteva lucrări de referinţă: "La Legislation roumaine en matiere de nationalite" (Paris, 1940), "Civilisation et les lois historiques. Essais d etude compare des civilisations" (Paris, 1975), "Les grands boiars ont-ils constitue dans les Principautes Roumains une veritable oligarchie institutionelle et hereditaire?".

Este membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D.Xenopol" din Iaşi şi al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucureşti.

În 2006, profesorul Neagu Djuvara a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Mare Cruce, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate pedagogică şi de cercetare, pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă îmbogăţind istoriografia mondială cu lucrări de certă valoare, pentru înaltul său spirit moral şi cetăţenesc care l-a impus ca un reper pentru tinerele generaţii.

În martie 2010, a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News