Știința a demonstrat de-a lungul anilor că dragostea este însoțită de o componentă biologică ce influențează modul în care simțim acest sentiment, îl arătăm și ne comportăm când suntem marcați de el, reamintește publicația El Mundo într-un articol de marți în care explică neuro-fiziologia iubirii.
"În iubire intervin mai mulți factori, unii emoționali, pe care nu-i putem controla, cum ar fi pasiunea, și care după o vreme pot să dispară, dar și elemente ce depind de noi, cum ar fi angajamentul față de persoana iubită", explică Francisco Cabello, medic și psiholog spaniol, el asigurând că știința are un rol bine conturat în problemele sentimentale.
Există zone în creierul nostru și anumiți neuro-transmițători, explică psihologul citat, care se activează în prezența unor stimuli și atunci se pun în mișcare mai multe circuite ce concretizează experiența amoroasă, cum ar fi dopamina, circuitul opioid, zona pre-frontală a creierului și, mai ales, nucleul accumbens. De exemplu, "cu ajutorul imaginilor obținute prin rezonanța magnetică funcțională (fRMI), se poate face diferența între dragostea romantică și dragostea maternă", semnalează Cabello, care este convins de "substratul biologic la dragostei".
Conform unor descoperiri recente, factorul de creștere nervoasă (NGF) ajunge la un nivel ridicat atunci când ne îndrăgostim de o nouă persoană, dar după un an acesta revine la nivelul inițial. "Pentru a stimula secreția de dopamină—neuro-transmițătorul asociat cu plăcerea—este nevoie ca în viața noastră să apară ceva nou", crede un alt cercetător. Pe de altă parte, cei care s-au îndrăgostit recent prezintă niveluri de serotonină—hormonul relaționat cu starea de fericire—cu 40% mai reduse decât ar fi normal, la fel ca și cei care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).
Se poate face și diferența între dragoste și dorință. Imaginile obținute prin fRMI arată că centrii cerebrali ni se activează atunci când vedem persoana iubită, dar același lucru se întâmplă, cu rare excepții, atunci privim o persoană care stârnește în noi doar dorința. Așadar, "pare evident că nu ne putem îndrăgosti de o persoană pe care nu o dorim, în schimb putem dori o persoană pe care nu o iubim", explică în continuare Francisco Cabello, confirmând că "putem simți o atracție sexuală față de o persoană care nu ne stârnește vreo pasiune sentimentală".
Întrebat dacă există medicamente care ne-ar putea vindeca de dragoste, el răspunde foarte clar că nu avem cum să găsim așa ceva. "Industria farmaceutică nu a inventat nimic, probabil că nici nu și-a propus, care să ajute intimitatea, comunicarea în cuplu sau nivelul angajamentului", reamintește medicul spaniol.
Potrivit teoriei lui Sternberg despre dragostea romantică, aceasta are trei componente de bază, și anume: pasiunea, intimitatea și angajamentul/decizia. Pasiunea este declanșată de atracția erotică. Intimitatea, bazată, printre alți factori, pe comunicare este, conform acestei teorii, senzația că ne simțim bine în prezența persoanei iubite și că ne este dor de ea când nu este lângă noi. În fine, angajamentul/decizia este rezultatul ideilor și comportamentelor pe care încercăm să le punem în practică pentru a menține legătura cu persoana aleasă. Această ultimă componentă este singura ce depinde de voința noastră.
Toate aceste descoperiri sunt "utile în terapia sexuală și a relațiilor de cuplu, întrucât ne permit să abordăm în cunoștință de cauză conflictele ce devin tot mai frecvente în ziua de azi", afirmă psihologul citat, care ne avertizează că în prezent "procentul relațiilor destrămate ce conduc la multă suferință" este foarte ridicat, o pereche de îndrăgostiți având în zilele noastre numai 20,9% șanse de a mai fi împreună peste zece ani.
Toate acestea fiind spuse, Cabello conchide că, în mod real, "dragostea implică pasiune, intimitate și angajament, dar pasiunea și, parțial, intimitatea nu depind de noi, ci de mulți factori străini de voința noastră".
Preluare: AgerPres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News