Atunci, sub marea umbrelӑ a toleranţei creştine, mulţi dintre români au fost solidari cu tragedia poporului francez şi s-au declarat „Charlie”. Eu am explicat atunci de ce nu pot face parte din categoria mai înainte amintitӑ, dar am subliniat cӑ am empatizat din plin cu familiile oamenilor nevinovaţi omorâţi.

Azi, publicaţia rӑmasӑ fӑrӑ surse de inspiraţie, s-a gândit cӑ un desen stupid cu „o româncӑ” învingӑtoare la Roland Garros, adicӑ la ei acasӑ, acolo unde de mulţi ani „ai lor” nici nu îndrӑznesc sӑ viseze, ar putea fi senzaţia sӑptӑmânii. Simona Halep e caricaturizatӑ ţinând cupa în mânӑ şi strigând „fiare vechi, fiare vechi”.

Aluzia e cât se poate de clarӑ. „Ați împânzit lumea și cărați fiare vechi, asta faceți! Cam acesta e mesajul lui Charlie.”

Scrie pe http://blogsport.gsp.ro/buzarin/2018/06/14/noi-n-o-sa-fim-charlie/, unde se poate citi mai departe:
„Și ce dacă facem asta? E o activitate de igienizare a planetei, de luptă pentru un ambient salubru, de protejare a stratului de ozon. O activitate pentru care putem fi luați chiar și la mișto, dar măcar miștoul să fie de bună calitate.”

Proverbele au marele merit de a fi universal-valabile, pe toatӑ suprafaţa planetei, indiferent care ar fi, chiar zgurӑ parizianӑ. Noi, românii, zicem „ Pisica unde n-ajunge-i pute”. Francezii de la „Charlie”, sau, în fine, unul pe care cred cӑ-l cheamӑ Félix şi se crede caricaturist inspirat, jinduiesc dupӑ propria lor creaţie. Neajungând la ea, se supӑrӑ pe alţii mai buni decât ei şi se apucӑ sӑ facӑ caricaturi (cacofonie intenţionatӑ!) proaste!

Eu nu pot fi „Şarli”. Cine (mai) poate?...