Zilele acestea ne-am îngrozit cu toții văzând cum doamna Ministru al Muncii (din partea PNL) i-a rezolvat soțului domniei sale Grad de handicap I, deși - conform dezvăluirilor din presă - nu ar fi meritat acest lucru.
Aceasta se petrece în timp ce persoanele care într-adevăr au un handicap sever au ajuns bătaia de joc a autorităților. Vă prezentăm povestea revoltătoare a unei astfel de persoane.
Pe adresa redacției am primit un mail din partea d-lui Pop Ioan-Nelu, care ne descrie ce umilințe a îndurat în fața Comisiei medicale din Baia Mare.
Domnului Pop Ioan-Nelu Comisia i-a tăiat drepturile prevăzute în legislație pentru persoanele cu Gradul I de handicap, încadrându-l în gradul II. Aceasta, cu toate că domnul Pop trăiește fără un picior, iar al doilea este inutilizabil.
Redăm mai jos întreaga scrisoare trimisă de domnul Pop Ioan-Nelu pe adresa redacției:
Buna ziua,
Ma numesc Pop-Ioan Nelu, domiciliat in comuna Sapinta si sunt o persoana cu handicap locomotor. De cum am ajuns la varsta de 40 de ani, traiesc doar cu un picior, ajungand in prezent sa am probleme si la celalalt picior. Este cam greu de explicat, dar am sa incerc in mare sa va relatez...
In luna noiembrie 2009 am fost internat la Spitalul municipal Petrosani, avand o rana dureroasa la piciorul stang, intre degetul mic si urmatorul. Am putea spune un fleac, dar dupa doua saptamani de chin am iesit din spital la cerere, venind la Cluj cu o masina particulara dar fara degetul mic, acesta fiind exclus, plus ca mi s-au innegrit si celelalte. In fapt am facut o frumoasa cangrena, fiind nevoit sa fiu operat de urgenta. Operatia am facut-o pe data de 01.12.2009, fiindu-mi amputat membrul inferior stang. Am fost externat pe 12.12.2009 din spitalul judetean Baia-Mare unde am fost operat la sugestia unui medic din Cluj. Diagnosticul a fost de Trombogenita obliterantast IV a membrului pelvin stang,adica boala Berger.
Am fost pensionat in invaliditate gradul I,plus ca am fost certificat de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din Baia-Mare ca persoana cu handicap Accentuat cu valabilitate permanenta fara termen de revizuire. In genere, o persoana fara un picior si fara viitor dar totusi anumiti oameni de buna credinta m-au ajutat sa trec peste acest prag.
În toamna anului 2013, mi s-a deschis o rana si la celalalt membru care incet, incet s-a marit. Urmatorul pas a fost sa merg din nou la medic si surpriza... am facut un frumos ulcer varicos deschis cronic, boala ce o am si in ziua de azi. Am fost si internat la spitalul municipal Sighet timp de o saptamana, am fost si la Baia-Mare la un medic specialist si tot nu mi s-a vindecat rana decat foarte putin, dar durerile la aceasta boala sunt groaznice.
Esenta problemei incepe doar acum... In fiecare an eu trebuie sa merg la Comisie pentru a ma vedea ca doar-doar imi va creste piciorul la loc. Cata inconstienta exista in aceasta tara, te crucesti. Pe data de 24.01.2014 m-am prezentat la Comisie cu gandul ca poate acel medic constatator imi va da Decizia definitiva sa nu mai circul lunar la medic pentru a nu-mi fi taiata aceea mare pensie de 1.080 lei, in care era inclusa si indemnizatia pentru insotitor. Credeti-ma ca acesti bani nu imi sunt indeajuns... un sfert mi se duceau pe medicamente, tratamente si recuperari la Spitalul de Recuperare Borsa, plus rata la banca etc.
Dar surpriza... dupa verificarea hârtiilor a acelui medic - dr.Șchiopu Bogdan - acesta a constatat ca eu pot sa ma ingrijesc si singur, cu toate ca celalalt picior imi este gaurit in doua locuri, si ăstalalt nu-l am. Astfel am fost trecut in gradul II de handicap, fara drept de insotitor... Când mi-a dat vestea, mi-a venit sa-l felicit dar m-am abtinut venindu-mi in minte acea vorba - 7ani de acasa sunt mai principali decat 5 ani de facultate.
Totuși, l-am intrebat pe medic daca glumeste si mi-a raspuns ca nu si ca imi va da gradul 1 doar cand voi fi la PEMPERS. Mi-a venit ideea sa merg la magazin sa-mi iau un pempers nr.4 sa mi-l pun si sa merg din nou la el, dar, din nou, cei 7 ani de-acasa m-au oprit. Nu stiu ce sa fac, sunt terminat psihic si moral, imi vine sa fac un gest necugetat dar ma gandesc ca acel pacat nu poate fi iertat. Acea pensie imi era singura sursa de castig a mea deoarece nu pot sa circul fara ajutorul carjelor, m-ati vazut si dumneavoastra, domnule Iuga!
As vrea doar sa se faca dreptate si as mai vrea sa stiu cum ar trai acel medic in situatia mea cu 350 RON / luna. Credeti-ma ca nu doresc raul nimanui dar as dori ca domnul doctor Șchiopu - nume predestinat - sa fie doar 24 de ore in locul meu si atunci ar judeca altcumva.
Ramanand cu gandul viu ca am fost inteles in adevaratul sens al cuvantului, va multumesc anticipat...
Cu respect,
Nelu Pop
N.R. - Considerăm ca orice comentariu pe marginea scrisorii primite pe adresa Redacției este de prisos. Concluziile le puteți trage singuri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News