"Pentru istoria noastră e un moment de căpătâi, pentru că consfințește Unirea de la 1918. E un moment care încununează ce s-a întâmplat în 1918. Pentru Alba Iulia aș zice că e pe locul trei ca importanță, după 1 Decembrie 1918 și după 1 noiembrie 1599 (intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia — n.r.)", a declarat, pentru AGERPRES, istoricul Tudor Roșu.

El a subliniat că în perioada comunistă momentul a fost cumva șters din istoria noastră, astfel încât timp de câteva zeci de ani nu a fost publicat niciun studiu despre acest eveniment. În zilele noastre, Sărbătoarea Încoronării este celebrată ceva mai intens la Alba Iulia spre deosebire de alte părți, aici având loc diverse activități organizate în baza unui protocol încheiat între Casa Regală a României, Consiliul Județean Alba și Primăria Municipiului Alba Iulia, a menționat Tudor Roșu.

La 2/15 octombrie 1922, în fața reprezentanților tuturor provinciilor românești, a armatei și a clerului, a corpului diplomatic și a trimișilor speciali ai unor state, a avut loc la Alba Iulia un ceremonial fastuos, urmat de o mare serbare populară. În condițiile în care populația orașului era de doar 10.000-11.000 de locuitori, la încoronare au asistat peste 30.000 de persoane.

Evenimentul de acum 93 de ani a fost însă boicotat de unele partide politice, ai căror lideri nu au fost prezenți la ceremonie, nemulțumiți de faptul că cel care a organizat manifestările era Guvernul Brătianu.

Din memoriile Reginei Maria aflăm că aceasta a considerat trist și umilitor, precum și absurd și dezgustător faptul că unii politicieni au absentat de la eveniment.

"Îmi displace toată povestea aceasta. Este trist și foarte umilitor să nu-i avem pe toți ai noștri în jurul nostru, într-un asemenea moment (...). (...). Transilvănenii (partidele din Transilvania — n.r.) se află în opoziție fățișă cu guvernul Brătianu (...) și declară că nu vor veni la încoronare. Firește că este absurd și totodată dezgustător, pentru că, la urma urmelor, regele a fost eliberatorul lor și ne mâhnește faptul că ura lor față de ceilalți este mai mare decât loialitatea față de coroană. De ce nu se pot comporta ca niște domni și nu ca niște copii urâcioși și trufași?", a scris Regina Maria în septembrie 1922 în memoriile sale.

Pe de altă parte, potrivit acestor memorii, traduse de Sanda Ileana Racoviceanu și adunate în volumul Maria, Regina României — Însemnări zilnice, apărut la Editura Albatros, Regina Maria și Regele Ferdinand nu ar fi considerat momentul potrivit organizării unor astfel de festivități.

"M.S. (Majestatea Sa Regele Ferdinand—n.r.) și cu mine n-am insistat niciodată, în mod special, să fim încoronați, a fost o dorință a poporului, căreia desigur că ne supunem, dar dorim totuși ca ea să fie făcută în condiții bune și cu cât mai puține obiecții posibile", a arătat Regina Maria.

Așa se face că, la începutul lunii octombrie, primul ministru Ionel Brătianu transmitea deputaților mesajul lui Ferdinand, prin care Regele preciza că va avea loc încoronarea sa și a Reginei la Alba Iulia, ca o consfințire a unității naționale, cu atâtea jertfe dobândită.

Monarhul își exprima dorința că, în această zi de sărbătoare, patimile trecătoare se vor stinge și că toți fiii buni ai patriei, însuflețiți de aceeași dragoste de țară, se vor uni în jurul tronului.

Încoronarea a avut loc într-o zi ploioasă de duminică.

"În zorii zilei încep a cădea picuri mărunți de ploauă (ploaie—n.r.), care după datina noastră ardeleană înseamnă dar sfânt și spor înaintat. Numeroase grupuri de țărani din toate părțile țării se îndreaptă spre cetate cu fețe voioase și aprinse", scria ziarul local "Vestea" a doua zi după încoronare.

La rândul său, Regina Maria a menționat în caietele sale de însemnări că "cerul era întunecat, străzile erau pline de noroi, dar oricum nu ploua tare". Ea a mai spus că, "din păcate, adevărat nostru soare românesc n-a dat culoare ceremoniei și decorului pitoresc".

Trenul regal a sosit la Alba Iulia în dimineața aceleiași zile, la fel ca alte garnituri care aduceau invitații, membri ai caselor regale, membri ai guvernului, peste 400 de parlamentari, membri ai misiunilor diplomatice străine, presă străină. Potrivit lui Tudor Roșu, au fost făcute ample lucări la gara din Alba Iulia în vederea măririi numărului de linii, astfel încât să poată primi vreo 20 de garnituri de tren.

Istoricul a menționat că, din cauza faptului că localitatea nu dispunea de infrastructura de cazare necesară, oaspeții, inclusiv suveranii, și-au schimbat toaletele în tren.

"Nu cred că multe regine au fost nevoite să se îmbrace într-un tren pentru o atât de mare creremonie cum este încoronarea lor. (...) acolo (la Alba Iulia — n.r.) nu există loc de cazare nici pentru noi, nici pentru alții", spunea, mai târziu, în memoriile sale, și suverana.

Familia regală a fost întâmpinată cu pâine și sare, după care întregul alai, cu cei doi regi într-o caleașcă închisă, trasă de patru cai, s-a pus în mișcare spre catedrala ortodoxă, a cărei construcție fusese finalizată la începutul lunii octombrie, ridicată cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării.

"Alba Iulia este frumoasă. Un orășel-cetate vechi și acolo, în mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (condus de Alexandru Averescu — n.r.) a construit mica catedrală unde urma să aibă loc încoronarea. Ea este în centrul unui scuar, înconjurată de o clădire, ca o mânăstire. A fost foarte mult criticată și are, firește, greșeli, dar, în general, arată extrem de frumoasă și plăcută și a fost minunat împodobită și îngrijită", scria Regina Maria.

Încă din 1921, viitorul Patriarh Miron Cristea întocmise un tipic al încoronării, în cadrul căruia mitropolitul primat ținea foarte mult săvârșirea ungerii cu mir a monarhilor, intenția sa stârnind însă opoziția nunțiului papal, Regele Ferdinand fiind catolic.

Până la urmă, nici încoronarea propriu-zisă nu a avut loc în interiorul catedralei, construită special în acest scop. Biserica Catolică a refuzat să-i permită lui Ferdinand să se încoroneze într-o biserică ortodoxă, existând riscul, că dacă va încerca, să fie anatemizat. Atunci, Regina Maria a propus ca încoronarea să se desfășoare în afara catedralei, sub pretextul că ceremonia să aibă loc în fața întregului popor. De asemenea, Regele Ferdinand a fost și cel care și-a pus singur coroana pe cap.

Mai întâi a avut totuși loc un Te-Deum în interiorul bisericii, în cadrul căruia au fost sfințite coroanele.

Regele Ferdinand a moștenit coroana de la Carol I, care a purtat-o la încoronarea sa, ca prim rege al României, în 1881, ea fiind realizată din oțel provenit dintr-un tun turcesc capturat la Plevna, în timpul Războiului de Independență din 1877-1878. În ceea ce privește coroana Reginei Maria, aceasta a fost făcută din aur masiv, în Franța, și cântărește în jur de două kilograme, fiind încrustată cu pietre prețioase, iar pe lateral cu două pandantive. Coroana a fost executată special pentru încoronarea din 1922, iar modelul a fost inspirat din iconografia bisericească și din coroana soției domnitorului Neagoe Basarab, pe baza picturii de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

"Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. După ce s-a terminat slujba, Nando (Regele Ferdinand—n.r.) și cu mine, urmați de cei care ne duceau coroanele și mantiile, am ieșit în față, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toți oaspeții au luat loc în jurul estradei unde doar Nando și cu mine stăteam singuri", își amintea Regina.

Coroanele au fost aduse de către președintele Senatului, Mihail Pherekide, și de către cel al Camerei Deputaților, M. Orleanu, doi generali ducând mantiile.

"Pherekide a înaintat spre Maiestatea Sa, cu coroana de oțel, după ce generalii ne puseseră pelerinele sau, mai degrabă, mantiile noastre regale, a mea toată în roșu și aur și a lui Nando în roșu purpuriu—ambele brodate cu diferite însemne ale României Unite. Nando a luat de la el coroana, după ce ținuse un discurs foarte loial, și și-a pus-o pe cap. Apoi, Orleanu a înaintat spre mine, cu coroana mea, și a ținut un discurs foarte frumos.

Eu am îngenuncheat apoi în fața lui Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat și acele salve de salut regal (101 la număr — n.r.) au fost trase. Nando m-a ridicat și m-a sărutat în vreme ce toți cei prezenți au aclamat din toate puterile și toate muzicile militare au cântat imnul național", a descris Regina Maria momentul încoronării.

Ea mai menționa în memoriile sale că "totul a decurs cât se poate de bine, având în vedere că în țara noastră toate marile ceremonii sunt greu de organizat, din mai multe motive, principalul fiind că nu există tradiție, totul trebuie inventat de cei care știu prea puțin". Regina a apreciat că întreaga ceremonie a fost însă pitorească, sobră și, în același timp, nepretențioasă.

Înalții oaspeți au participat apoi la un banchet în Sala Unirii. De menționat că alți invitați au participat la un dejun oficial în clădirea teatrului, actualmente Casa de Cultură a Studenților. Nu a lipsit nici ceea ce numim azi masa populară, cu friptură la proțap, fiind pregătite peste 30.000 de porții de mâncare pentru oamenii simpli, veniți din toate provinciile românești.

"A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt și mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră și jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil, dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane (dejunul oficial din Sala Unirii—n.r.). Când s-a terminat masa, ne-am dus înapoi la palat unde ne-am schimbat îmbrăcămintea, eu cu uniforma mea, ceilalți cu pălării elegante și veșminte pentru marea trecere în revistă a trupelor", își amintea Regina.

Călare pe caii favoriți, cei doi suverani au făcut o trecere în revistă a trupelor, fiind prezenți peste 1.500 de soldați.

"Noi am călărit până la o câmpie mare unde toate trupele erau într-un imens careu având în spate munți. Orașul-cetate, care se vedea admirabil de acolo, era în sărbătoare și plin de steaguri. Vremea minunată, deși era un noroi îngrozitor sub picioare. Temperatura era perfectă și nu bătea deloc vântul. După ce s-a terminat turul enormului careu, noi am călărit înapoi pînă la locul din fața orașului unde se ridicaseră tribunele și Maiestatea Sa a trecut în revistă trupele sale pentru a doua oară, într-un glorios marș. (...). A fost o paradă lungă.

Spre sfârșit, a trecut Regimentul 4 Roșiori, al meu (Maria era comandant al Regimentului 4 Roșiori, cu grad de colonel — n.r.), și, lăsându-mi deoparte îndatoririle mele regale, m-am dus să-i întâmpin și să călăresc în fruntea lor. Am primit ovații frenetice și, după aceea, bătrâni și tineri m-au felicitat entuziast. Bărbații erau înnebuniți, desigur că le-am luat piuitul în acea îmbrăcăminte și călare pe nobilul meu cal sur", detalia Regina Maria momentul respectiv în însemnările sale.

În aceeași după-amiază, înalții oaspeții au plecat, tot cu trenul, de la Alba Iulia, spre București, unde au urmat alte două zile dedicate actului încoronării.

Prin intermediul presei și al cinematografului, evenimentul încoronării de la Alba Iulia a ajuns cunoscut în întreaga lume. O peliculă din 1939, în fapt un Jurnal sonor, realizat de Oficiul Național al Cinematografiei din București, cuprinde și imagini filmate în timpul ceremoniei din 1922.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News