În 2016, s-a putut face deja rafting pe Lăpuş de 10 ori, poate şi mai mult. Ca să prelungim extazul, am rupt traseul de defileu în trei porţiuni. Am „rupt” cei 36 de kilometri în trei porţiuni, în funcţie de locurile de acces auto. Primul traseu ce l-am făcut a fost... capătul de jos al Defileului. Am pornit de la podul de la Buteasa Râu şi preţ de 5 ore am coborât pe ape repezi până la capătul traseului, la Remecioara, de unde Lăpuşul devine un râu banal, cu sălcii, în câmpuri cultivate cu porumb. Singura problemă a traseului făcut pe apă mare e turbiditatea, practic e excelentă apa mare dar nu vezi pietrele şi crengile din apă decât foarte târziu. Tardiv chiar, ar spune barca ce anul acesta s-a ales cu patru copci... Chiar şi aşa, prima rută e una „de începători”, dar frumoasă. E imposibil ca de-a lungul celor 5 ore să nu vezi o căprioară, raţe sălbatice, stârcul cenuşiu şi da, şerpi.

Pe această porţiune poţi vedea Cetatea Chioarului, dacă sari din barcă şi urci un versant chiar la 3-400 de metri de la pornire. Sau poieniţele de la Biserica Vacilor, iar peste râu acel pârâu cu pietre „muşchiuloase”, ce face un jacuzzi natural de toată frumuseţea. Apoi întâlnirea spectaculoasă, între stânci, cu râul Cavnic, redevenit furios, după ce trece prin zona de câmpie, de la Şurdeşti la Copalnic. Pe tot traseul, stânci superbe, versanţi, linişte deplină, coroborate cu vaduri spectaculoase unde ai de vâslit şi de pus barca pe curenţi, dar fără să te freci de stânci sau să te agăţi în crengi ori copaci căzuţi. Şi pentru că ziua a fost una incitantă, am prelungit infuzia de adrenalină cu câteva ore de offroad pe culmi, între Remecioara şi Coaş. O zi perfectă. Pe traseu, pe partea dreaptă, cum cobori, ai satele Codru Butesii şi Întrerâuri, pe stânga doar cătunul Chioar. O spunem ca, în caz că mergi, cititorule, să ştii că nu eşti rupt total de lume... Dacă păţeşti ceva, laşi barca, urci forţat pe culmi şi începi să vezi case, ba chiar să ai semnal la telefonul mobil.

Alte posibile trasee: Ruscova, Vişeu, Vaser

De departe, e cel mai periculos traseu şi mai incitant. Dar merită total, dacă ai la activ câteva coborâri. Dacă nu, mai bine fă câţiva ani celelalte două trasee. În realitate, în Maramureş se mai poate face rafting pe râul Ruscova dar.. eşti mai mult printre case, de-a lungul satelor Poienile de sub Munte, Repedea şi Ruscova. Se poate face pe Vişeu, dar e plictisitor, ai drum naţional în paralel şi vezi traficul... ba şi trenul pe alocuri! Se poate face pe Vaser, dar din cauza inundaţiilor s-au făcut multe praguri de fund. Ele sunt cascade pe apă mare, acolo au murit sportivi clujeni de un an-doi. Iza e şi ea plictisitoare şi murdară, cu cârpe şi PET-uri. Culmea, Săsarul ar fi o provocare interesantă, până să intri în oraş, când poţi deveni atracţie a ironiilor. Nici Someşul nu are mai nimic de spus, e o apă lină, murdară de obicei, uleioasă chiar. Periculoase ar fi însă Valea Strâmbu, incitantă pe ploi masive dar îngustă şi Cavnicul, la rându-i îngust şi periculos unde intră în defileu.

De la Răzoare la podul de la Sălniţa

Al doilea traseu a fost cel de la Răzoare la podul de la Sălniţa, de fapt începutul şi prima treime din Defileul Lăpuşului. E un traseu ceva mai lung, a durat şapte ore, plus recuperarea maşinilor de pe traseu... S-au făcut 8 ore. Din nou apă excelentă, mare, dar în scădere, pe cale să se limpezească. Dat fiind că aici Lăpuşul încă nu ia prinos din afluenţi majori, au fost locuri unde barca freca pe bolovani şi am fost obligaţi să abordăm stilul „Navy Seals”, culcaţi pe lateralele gonflate puternic ale bărcii. Excelent exerciţiu fizic pentru 20 de ani... nu tocmai plăcut să faci asta câteva ore, la 45 de ani...

Traseul acesta e superb. Are aventură, e ceva mai dificil, mai lung, ai de văzut locuri „celebre” ca Dâmbul P..lii, stâncăriile de la Piatra Cerbului, cascada Pişătoarea, ori superba Custură a Cetăţelei, care-şi închide aproape „legătura cu cerul” văzută de pe apă, sau îşi înmoaie genunchii dacă vei cuteza s-o traversezi. E locul unde râul face un „S” larg, iar coama ce te însoţeşte pe stânga e o stâncă lungă, albicioasă. Pe acest traseu, ai avut în dreapta satele (cătunele) Groape, Preluca Veche şi Dealul Corbului, iar în dreapta Peteritea, Vima Mică şi, la final, Sălniţa. Singura dezamăgire a fost că, pe traseu, înafara depozitelor de PET-uri făcute ici colo în golfuri, am văzut şi drujbaşi cu TAF, coborâţi la râu, deşi e rezervaţie naturală, protejată de Legea 5/2000, a Sitului Natura 2000.

De la Sălniţa la Buteasa Râu

În fine, în a treia ieşire pe Lăpuş, după alte ploi şi învolburări, am făcut cea mai grea porţiune şi cea mai lungă, între podul de la Sălniţa şi cel de la Buteasa Râu. Teoretic, tot traseul se poate face cu una sau două pauze de camping, dar asta ar însemna barca plină cu bagaje, mâncare, corturi, saci de dormit... În alternativă, am făcut trei ieşiri, cu sandviciuri, bere, apă, coniac la ploscă de cowboy... Şi curaj, pentru că aceasta a treia porţiune e dificilă. Începe lin, clasic, cu câte un vad, natură maiestuoasă, insuliţe, multe sălbăticiuni şi ciuperci imense văzute din barcă, dar greu de cules. E un traseu de 8-9 ore, mai puţin dacă e apa imensă. Atunci e periculoasă, dar cobori mai repede, doar că ai de oprit mai des să goleşti apa din barcă.

În clipa în care ai ajuns să treci pe sub puntea de la Aspra spre Româneşti, începe distracţia. Nu mai ai răgaz să scoţi aparatul foto, să te împăunezi cu vreun selfie... E vad după vad, unele din ele periculoase, în sensul că te duce curentul direct spre o stâncă imensă, n-ai alternative. De asemenea, mai sunt locuri unde râul se îngustează între stânci imense, nu ai mare control, pe alocuri rămâi suspendat cu barca pe o lespede imensă deasupra unui vad... sau te împingi cu vâslele ori cu picioarele, să porneşti. Ar fi bine să nu cazi aici din barcă... Am făcut-o în alţi ani, apa nu e mică, dar sunt bolovani imenşi... Cu orice parte ai izbi, nu e distracţie.

Pe acest traseu, ai în dreapta, dincolo de culmi, satele Preluca Nouă şi Aspra, dincolo Sălniţa şi Româneşti, Boiu Mare, Buteasa. Pe Defileu, ai cascade, una mai frumoasă ca cealaltă, sunt şi peşteri, dar parcă n-ai opri în loc aventura, fluxul de adrenalină, să te caţeri până la o peşteră de 2-3 metri... Pentru aşa ceva avem Dealul Crucii, Poiana Botizii...

Alte locaţii, în ţară

În ţară, se face rafting organizat, pe bani grei, până la 100 de euro tura, cu tot cu lecţie iniţială, pe văile Jiului, a Oltului, pe Bistriţa pe o mică porţiune din munţii Rodnei, ori în Cheile Nerei, la Turnu Severin. Şi acolo, în locurile sus amintite, pe alocuri râul e însoţit de drum sau iese în câmp, de unde deducem că „locaţia noastră secretă” e una din cele mai interesante şi mai incitante dintre cele de mai sus.

AUTOR: Alexandru RUJA - Infomm.ro

Citește și

Comentarii