Pictura-portret de pe afiș șochează prin expresivitatea artistică, sugerând o fizionomie pe care se citește degradarea fizică și psihică a personajului, încadrat în culori reci, sugerând singurătatea, depersonalizarea omului pierdut în mulțime. Chipul verzui, buzele albastre, un craniul cadaveric cu sclipiri metalice, ochii încadrați în ochelari cu rame pătrate prin care lumea poate fi văzută doar deformat. Culorile mediului simbolizează starea psihică a personajului, negrul și verdele crud, crează cadrul întunecat al lumii înconjurătoare.

În lucrările de pictură expuse pe simeze, tema pricipală aleasă de artistul Daniel Bozga, este Coșmarul alienării. Pictorul scoate în evidență frământarea interioară pe care o are la un moment dat fiecare dintre noi, acea stare de însingurare sau înstrăinare.

Singurătatea este o stare emoționala complexă care, deși este universală, este trăită diferit ca urmare a experienței personale, contextului de viață în care ne aflăm, dar mai ales din cauza unicității fiecăruia dintre noi. Resimțim cel mai adesea singurătatea sub unui forma unui gol interior. Cel mai dureros este atunci când această stare se extinde în jurul nostru și o trăim dramatic, iar cei care contează și pentru care ne dorim să contăm nu sunt disponibili. Singurătatea este o trăire negativă care poate fi resimțită ca o stare de nefericire dezolantă, izolare, stare de respingere sau neacceptare, și poate duce până la depresie.

Alienare înseamnă înstrăinare sau scindare, este neputința individului față de societate și față de el însuși, depersonalizarea sa. Omul este o ființă socială, iar sentimentul singurătății îl poate scoate din minți.

În lumea modernă, individul este judecat după realizările personale cum ar fi cariera, averea, imaginea personală și produsele pe care alege să le consume. În procesul atingerii acestui tip de realizări, mulți oameni își pierd legăturile familiale și sociale în favoarea a ceea ce ei își definesc drept ideal social. Prin urmare nu este deloc surprinzător că oamenii ajung să spună că sunt singuri și, drept urmare, singurătatea a devenit cel mai comună boală a lumii moderne. Una dintre cauzele posibile ale acestei boli este dată și de rețelele sociale online, care au un rol important în substituirea realității și acaparează totul. O situație în care pretindem că avem mulți prieteni, dar, de fapt, suntem singuri.

Pe simeze se găsesc lucrări, care explorează tema alienării, prin zugrăvirea fizionomiilor umane, prin suferința produsă de singurătate. Dacă o parte dintre lucrări prezintă oameni în interiorul comunităților, aparența este cea a singurătății în grup, a neputinței de a comunica, având finalitatea mutilării efective a ființei, prin înstrăinarea de sine. Fiecare personaj se află în centrul lumii sale, separată de a celorlalți. După conținut și titlu, lucrările ar putea fi așezate în grupe care definesc câteva studii semnificative :

- Evoluția și stadiile alienării (Începutul alienării, Studiu asupra comportamentului uman, Diformități, Studiu asupra singurătății din interior a doi frați, Coșmarul alienării, Stadiu asupra bolii unui copil, Boala din interior la 3 ani, Stadii ale nebuniei, Nașterea unui posibil rău,influența etc. )

- Vârstele alienării (Bătrân orb, Autoportret ca bătrân, Portretul tatălui, Portretul mamei, Boala neagră a minții, Copil bătrân, Stadiile nebuniei- coșmarul alienării, Omul mulțimii,etc.),

- Cauzele alienării, păcatul (Studiu asupra comportamentului uman, Cu boala din interior, Boala neagră a minții, Studiu asupra singurătății din interior, Păcatele unui adult, Sclavia păcatului, Păcatele unui adult-portretul, etc.)

- Cadrul –peisajul alienării (Peisaj din interior cu piața veche- copaci roșii uscați, Curtea interioară, Camera copilului, Natură moartă cu pui eviscerat, vas metalic cu pești și adăpostul de noapte, Pești morți și portocală putregăită, Natură moartă cu vase metalice ruginite, pești eviscerați și roșie putregăită, Flori târzii, Peisaj din interior cu copaci roșii și diminețile uitării, etc.).

- Ciclul” Molima”- alienarea ca o boală contagioasă la oameni; epidemie, uluitor de apropiată ca tematică și desen, nu și de culoare, de grafica lui Marcel Chirnoagă (aflat în Colecția Pipaș), un artist complet excelând în desene, gravuri, picturi și sculpturi, fiind în același timp și autorul celei mai importante opere românești de la sfârșitul secolului al XX-lea, ciclul de gravuri "Apocalipsa". Suita de tablouri intitulate Molima transmit un dramatism aparte, cu scene care șochează, într-o lume dezechilibrată, alienată. Compozițiile au un impact vizual extrem de puternic.

- Masca- bufonul. Unele lucrări par a sugera atmosfera de carnaval medieval. Tablourile care reprezintă bufoni- care ar trebui să stârnească râsul prin îmbrăcăminte și caraghioslâcurile sale, sunt de fapt o păcăleală pentru a ascunde sub mască o stare prezentă în celelalte tablouri.

Forța viziunii și dramatismul temelor pictorului Daniel Bozga, traduc reflecțiile sale asupra alienării lumii și sunt rezultatul unei viziuni topite într-o cheie expresionistă. În articolele din presa județeană, se remarca la Daniel Bozga diversitatea coloristică în nuanțe tari „care frizează expresionismul ...culorile tari, care, ele însele, nu conced la prea multe nuanțe, la apropieri, la comunicare între ele. Constatăm ușor,că suferința fură întâi chipul omului.”

Expresionismul modern este în general considerat un țipăt, un strigăt.

Pentru ca, asa cum declara Kandinsky „arta dezvăluie de fapt lumea spirituală a artistului, acesta recreând lumea din imagini zămislite în sufletul său”.

În pictură Expresionismul se manifestă cu întregul său cortegiu de fenomene, prin trăirile halucinatorii, reprezentările fantaste, deformate ale lumii, conștiința finală, apocaliptică, generate de societatea timpului. Pictorii expresioniști expun tablouri în care tonul predominant este negrul, cu personaje slabe, deformate, grotești, ființe ale sfârșitului de lume.

Expresionismul e un glas de disperare al omului împotriva unei civilizații acaparatoare, demonice, sufocantă, prin lipsa de adaptare la coordonatele ființei umane,a personalității individului.

Daniel Bozga caută să indice înțelegerea lumii din propria lui perspectivă sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale. Aceasta lucru ducând la prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit.

Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică modernă: culori arbitrare, compoziții surprinzătoare, un dinamism al liniilor care se poate prelungi până la abstract, fiecare pânza devenind o experiență. O ușoara distorsionare a formelor obține un efect emoțional special. Forța inventivă poate sugera orice simțământ, orice trăire puternică, de la angoasă la alienare. Viziunea personală este în mod evident distinctă.

Artistul Daniel Bozga, încadrat sau nu într-un stil în artă, este influențat de evoluțiile și de climatul social, în sensul respingerii structurilor dominante, ale evoluției societății în care trăiește, tablourile sale fiind un strigăt de protest precum cel al unuia din pictorii săi preferați, respectiv Edvard Munch (cu celebrul tablou Țipătul).

Arta pictorului Daniel Bozga a fost caracterizată,într-o publicație maramureșeană, ca fiind una “inedită în peisajul plasticii contemporane băimărene”.

Expoziția tânărului artist Daniel Bozga reprezintă o experiență estetică asupra căreia trebuie meditat cu răbdare, descifrat adevăratul mesaj. Pictorul este la începutul unui greu drum de afirmare a unui stil propriu, nu ușor de parcurs, dar care îi poate configura prin perseverență, prin studiu, un loc distinct în mișcarea plastică maramureșeană.

Prof. dr. Ioan Dorel Todea

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News