În drumul lor, cei peste 150 de rabini şi enoriaşi sosiţi din SUA, însoţiţi de rabinul Zalman Teitelbaum din New York, s-au rugat toată noaptea la cavoul înaintaşilor familiei din cimitirul evreiesc sighetean. Miercuri, pelerinilor li s-a adăugat o a doua delegaţie condusă de rabinul Aaron Teitelbaum şi o a treia delegaţie sosită din Ucraina. Pelerinajul a continuat la Satu Mare şi apoi Debrecen şi Sátoraljaujhely, Ungaria.

Scurt istoric al dinastiei Teitelbaum.

După moartea în 1833 a rabinului Menahem Mendel Stern, evreii din Sighet l-ar fi dorit rabin şef pe ginerele acestuia, rabinul Jozsef Stern dar, rabinul şef Moshe Teitelbaum din Sátoraljaujhely (Ungaria), care avea o mare influenţă printre rabinii hasidici (ortodocşi), a trimis o scrisoare către sigheteni prin care-şi recomanda fiul, pe rabinul Eleazar Nissan Teitelbaum, drept cel mai îndreptăţit pentru funcţie, scrisoare care a provocat aprigi dispute între locuitorii oraşului dar, până la urmă, rabinul Eleazar Nissan Teitelbaum este desemnat rabin-şef iar rabinul Jozsef Stern preşedinte al Curţii Rabinice. Dar cum disputele au continuat, pentru pacea comunităţii, rabinul Eleazar Nissan Teitelbaum pleacă din localitate.

După moartea acestuia, în 1840, în funcţia de rabin şef a fost ales rabinul Jozsef Stern care a servit comunitatea până la moartea sa, survenită în anul 1858.

Rabinului Jozsef Stern i-a urmat rabinul Iekutiel Iehuda Teitelbaum ce a marcat revenirea la Sighet a rabinilor Teitelbaum. Aparent, înscăunarea acestuia a fost rodul unei întâmplări: moartea la Sighet a unui rabin.

Cum în oraş nu era nici un rabin oficiant, rabinul Iekutiel Iehuda Teitelbaum care era la Budeşti la băi este chemat să facă oficiile de înmormântare, îndatorire de care s-a achitat cu atât succes încât comunitatea i-a oferit funcţia de rabin şef. Rabinul Iekutiel Iehuda Teitelbaum a fost o personalitate ieşită din comun: lucrările sale au stârnit un mare interes în epocă. Sub conducerea lui, comunitatea din Sighet a ajuns să fie recunoscută şi să aibe influenţă în întreaga Europă centrală, evreii venind din toate colţurile imperiului să studieze la şcolile evreieşti sighetene.

În funcţie, rabinul Iekutiel Iehuda Teitelbaum, este urmat de fiul lui, rabinul Hanania Iom Tov Lipa Teitelbaum. Legenda spune că, pe moarte fiind, rabinul Iekutiel Iehuda Teitelbaum a chemat liderii comunităţii şi le-a propus ca urmaş în funcţie pe fiul lui cu aceste cuvinte: „Numai cel care a plantat palmierii ştie care e cel mai bun şi falnic copac pentru frumoasa grădină”.

Cu toate problemele din sânul comunităţii, rabinul Hanania Iom Tov Lipa Teitelbaum s-a dovedit la înălţimea recomandării tatălui şi aşteptărilor comunităţii: sub conducerea lui, sistemul de învăţământ religios a fost lărgit iar comunitatea a fost îndreptată către studiul limbii ebraice şi păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor şi obiceiurilor.

După moartea rabinului Hanania Iom Tov Lipa Teitelbaum, era de la sine înţeles ca în funcţie să fie urmat de primul născut, rabinul Haim Zvi Teitelbaum dar Hanele, mama acestuia îl dorea ca rabin şef pe ce de-al doilea născut, Joel Teitelbaum ceea ce a iscat tensiuni în familie şi comunitate, ducând la plecarea acestuia şi, după o vreme alegerea drept rabin şef de Satu Mare unde a întemeiat o curte şi o dinastie hasidică celebră care funcţionează şi astăzi în Statele Unite ale Americii.

În ceea ce-l priveşte pe rabinul Haim Zvi Teitelbaum, acesta a continuat tradiţia tatălui, ajungând să aibe un cuvânt greu de spus în toate comunităţile ortodoxe, mai ales în cele în care trăiau şi evrei originari din Sighet.

După moartea acestuia, în 1926, rabin şef este ales fiul Iekutiel Iehuda Teitelbaum, un copil erudit, bun cunoscător al Torei şi al religiei iudaice dar, având în vedere vârsta fragedă, pentru bunul mers al comunităţii, în sprijinul acestuia a fost chemat rabinul din Berbeşti, Iekutiel Iehuda Grosz şi însărcinat cu îndrumarea tânărului rabin. Cu timpul, funcţiile au fost transferate rabinului Iekutiel Iehuda Teitelbaum, acesta dovedindu-se o alegere bună.

În timpul Holocaustului, înainte de a muri şi el în lagărul de la Auschwitz, a salvat vieţile multor refugiaţi polonezi. Legenda spune că în lagăr fiind, îşi împărţea bucăţica de pâine cu cei din jur, postind săptămâni în şir. În ceea ce-l priveşte pe Joel Teitelbaum, el a emigrat în Palestina şi mai apoi în Statele Unite ale Americii unde, la New York (Wiliamsburg, Brooklyn şi Borough Park) a pus bazele celei mai puternice comunităţi hasidice (ortodoxe) din secolul XX, aşa-numitul Hasid de Satu-Mare.

După moartea lui, la şefia comunităţii a urmat pe rând nepotul acestuia Moshe Teitelbaum. La mortea acestuia, comunitatea hasidică newyorkeză s-a scindat, cea din Wiliamsburg, Brooklyn fiind condusă de Aaron Teitelbaum, iar cea numită Kiryas Joel, tot din New York, de Zalman Teitelbaum.


Preluare: sigheteanul.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și