Pragul a fost introdus la data de 6 septembrie 2011 pentru a contracara amenințările de recesiune și deflație, după ce investitorii, speriați de criza din zona euro, au dus francul elvețian la un nivel record.

"Această măsură excepțională și temporară a protejat economia elvețiană. Chiar dacă francul elvețian este în continuare la un nivel ridicat, supraevaluarea a scăzut pe ansamblu de la introducerea cursului minim de schimb", a informat BNS, într-un scurt comunicat de presă.

La câteva minute după anunțul BNS, francul a trecut rapid peste nivelul de paritate cu moneda europeană, pentru a ajunge la 0,8052 centime pentru un euro. De asemenea, moneda elvețiană s-a apreciat cu 25% în raport cu dolarul și se tranzacționa la 0,74 centime pentru un dolar.

Decizia BNS este una surprinzătoare în condițiile în care, luni, vicepreședintele BNS, Jean-Pierre Danthine, declara că pragul va rămâne unul dintre elementele de bază ale politicii monetare.

"Este o mișcare foarte riscantă. Se poate vedea acest lucru în reacția pieței, care este una extremă", a apreciat Alessandro Bee, economist la Sarasin.

În al doilea anunț suprinzător făcut joi, Banca Națională a Elveției (BNS) a redus dobânda la depozitele constituite de băncile comerciale la Banca Centrală cu 0,5 puncte procentuale, până la minus 0,75%. De asemenea, BNS a decis să extindă intervalul țintă pentru dobânda Libor la trei luni până la minus 1,25—minus 0,25% de la nivelul anterior de minus 0,75 — 0,25%.

În ultimele luni, au crescut presiunile la adresa Băncii Naționale a Elveției pentru a elimina pragul de 1,20 franci pentru un euro, introdus în luna septembrie 2011, pe fondul speculațiilor că Banca Central Europeană pregătește un program de achiziții de obligațiuni, ceea ce a dus la o slăbire a monedei euro.

Citește și

Comentarii