Cât suntem pe pământ în viaţă,
lupt─âm cu moartea-n fel ┼či chip
pentru o neuitare cât mai lungă
dup-al clipitei arhetip.

C─âci suntem juc─ârii de lut
├«n m├óna timpului olar ÔÇô
trecutu-i dus, prezentul fuge,
iar vitoru-i infinit neclar.

Din viu-n timp doar omul ┼čtie
c─â moare tot ce s-a n─âscut
┼či c-acel ceas inevitabil
numai de Domnu-i cunoscut.

Când moartea-n trup este prezentă
prin boal─â ┼či ├«mb─âtr├ónire
din leagăn până la mormânt,
al morţii-nvăţ e-nţelepţire

pentru traseul pământesc
┼či-absorb┼úia-n eternitate.
Moartea trupeasc─â nu-i sf├ór┼čitul,
ci doar p─âcatele-ngropate!

De-abia astfel purificat
duhu-mplinirea dob├ónde┼čte ÔÇô
la Spiritul-P─ârinte revenit,
el armonia o-ntrege┼čte.

Fiind un tot întreaga lume,
iar El o sfer─â necuprins─â
cu raza infinit de bun─â
┼či centru-n orice inim─â deschis─â,

avem putinţa garantată
să-i întâlnim pe cei ce nu-s,
numai de-om vrea s─â devenim
sinceri amici cu Cel de Sus.

Citește și

loading...