Cât suntem pe pământ în viaţă,
luptăm cu moartea-n fel şi chip
pentru o neuitare cât mai lungă
dup-al clipitei arhetip.

Căci suntem jucării de lut
în mâna timpului olar –
trecutu-i dus, prezentul fuge,
iar vitoru-i infinit neclar.

Din viu-n timp doar omul ştie
că moare tot ce s-a născut
şi c-acel ceas inevitabil
numai de Domnu-i cunoscut.

Când moartea-n trup este prezentă
prin boală şi îmbătrânire
din leagăn până la mormânt,
al morţii-nvăţ e-nţelepţire

pentru traseul pământesc
şi-absorbţia-n eternitate.
Moartea trupească nu-i sfârşitul,
ci doar păcatele-ngropate!

De-abia astfel purificat
duhu-mplinirea dobândeşte –
la Spiritul-Părinte revenit,
el armonia o-ntregeşte.

Fiind un tot întreaga lume,
iar El o sferă necuprinsă
cu raza infinit de bună
şi centru-n orice inimă deschisă,

avem putinţa garantată
să-i întâlnim pe cei ce nu-s,
numai de-om vrea să devenim
sinceri amici cu Cel de Sus.

Citește și