Ghiță, așa cum îi spunem noi, prietenii, este cel care a reușit în nenumărate rânduri să ne încurajeze pe noi, cei care nu trebuie să stăm imobilizați de o boală cruntă (poliartrită reumatoidă) și reușește de fiecare dată să ne dea imboldul de a ne bucura de viață așa cum ne este ea dată.

Chiar dacă Ghiță nu a reușit să termine decât clasele gimnaziale, boala instalându-se brusc, curmându-i copilăria, a reușit să pună în paginile cărții sale, în rânduri clare și senine firul unei vieți pline de durere: își pierde sănătatea la o vârstă timpurie, își pierde mama ulterior, cea care era cel mai mare sprijin al său, de curând și-a pierdut și tatăl. Internări peste internări, medicamente costisitoare, singurătate, gânduri de suicid. Așa ar putea fi descrisă viața lui Ghiță până în momentul în care l-a descoperit pe Dumnezeu. Din acel moment nimic nu a mai fost fără speranță. A renăscut. Numele cărții nu este întâmplător, așa cum nimic din viața lui nu pare a fi fost întâmplător. Deși alăturarea celor două cuvinte din titlu pare de neînțeles, exprimă toată esența cărții și vieții lui.

Condiția medicală

Încadrat în grad grav de handicap, cu însoțitor, diagnostic principal: poliartrită reumatoidă, deplasabil în scaun rulant. În rest, stare de sănătate bună, este mereu vesel.

Barierele impuse de mediu

Chiar dacă locuiește în mediu rural, comunitatea nu l-a respins niciodată, dimpotrivă, are foarte mulți prieteni. Obstacolele cele mai grave le-au constituit mediul fizic și experiența avută cu anumite cadre medicale de la Sighetul Marmației, care, în loc să fie alături de el, i se adresau cu apelativul de ”handicapatule”. O alta barieră este lipsa familiei, fiind orfan de ambii părinți. Situația materială este una modestă.
Credința, prietenii, optimismul, speranța, un psihic bun, deschiderea oamenilor către el și ceea ce reușește să facă, ploaia, iarna, soarele, vecinul său care îl îngrijește, viața pe care reușește să o aducă în cei triști și îngreunați...toate acestea sunt motivele care îl fac să învingă barierele. Se gospodărește singur, comunică foarte bine și își soluționează problemele, mobilizează lumea din jurul său, nu se plânge niciodată...este mai viu decât mulți dintre vii...

Impactul realizărilor în școală / în comunitate

A devenit un bun sfătuitor pentru cei din comunitate, pentru prietenii care îl contactează din întrega țară și chiar de peste hotare. De multe ori chiar preotul satului și primarul vin să îi ceară sfatul. Cartea sa a avut un puternic impact motivațional asupra cititorilor. A participat la numeroase ore de dirigenție în cadrul școlilor din Maramureș. Are marea capacitatea de a schimba prin cuvinte și prin caracterul său sufletul oamenilor. Se implică activ în comunitatea din Botiza. A reușit să convingă tinerii din jurul său să renunțe la fumat, alcool, droguri. A fost contactat și ține încă legătura cu persoane care au fost pe punctul de a comite suicid. Este invitat să participe la seminarii, iar presa a descris ceea ce face prin ample reportaje și articole. A reușit să devină un prieten, un sfătuitor și un balsam pentru cei care nu își mai găsesc drumul liniștii sufletești.

Originalitate

”În general oamenii fug de suferință, de greutăți, de durere și singurătate. Sunt mulți cei care atunci când sunt atinși de suferință și greutăți își cauta refugiul în alcool, droguri și chiar ajung la sinucidere. Din nefericire puțini înțeleg sensul suferinței, cauza și scopul ei. Nimic nu este întâmplător în aceasă lume, toate vin și trec, dar toate sunt cu îngăduința și aprobarea lui Dumnezeu. Noi suntem cu toții egali, suntem creați egali și avem chipul și asemănarea Lui. Din nefericire semenii nostri, cei de lângă noi fac diferența și ne pun în categorii sociale diferite. Sunt o persoană cu dizabilități, nu pot merge și depind de cei de lânga mine, însă asta nu mă împiedică să fiu un om fericit, un om care știe să prețuiască darurile lui Dumnezeu și paradoxal pot chiar să-I multumesc pentru aceast Har pe care îl port în trupul meu, pentru că suferința acceptată și unirea cu ea înseamnă acceptarea provocării pe care Domnului ți-o lansează și odată cu asta Îl accepți pe El. Iubesc ca toți ceilalți natura și frumusețile ei, visez și îmi doresc multe, lupt pentru fiecare clipă din viață, pentru fiecare răsărit și apus de soare...și chiar dacă nu pot merge și nu sunt liber fizic, sunt liber spiritual și pot să zbor oriunde prin gandurile și privirea ochilor.”- Gheorghe Petreuș.

Citește și

loading...