Hipocampul, situat în centrul creierului, acționează precum un „router” ce leagă amintirile asemănătoare — spre exemplu, culoarea, forma, senzația, mirosul și gustul unei portocale — astfel încât suntem capabili să facem asocieri. Iar rolul său în asocierea cuvintelor ce urmează a fi rostite cu cunoștințele semantice deținute este necesar în procesul de înțelegere și generare de propoziții cu sens, potrivit oamenilor de știință care au publicat, luni, concluziile cercetării în jurnalul „Proceedings of the National Academy of Sciences”.

„Legătura dintre limbaj și hipocamp poate fi o explicație pentru unele probleme de vorbire pe care le observăm la pacienți care au suferit o deterioare a zonelor din creier responsabile de exprimare”, menționează Vitoria Piai, cercetător-șef la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda, în comunicatul Universității Berkeley. Aceasta a mai declarat că pe măsură ce studiile vor continua este posibil să se descopere că „hipocampul are un rol mai important în ceea ce privește limbajul decât s-a crezut până acum”.

Oamenii de știință a înregistrat activitatea neuronală prin intermediul unor electrozi inserați în hipocampul a 12 persoane care auzeau propoziții în cadrul cărora trebuiau să completeze un cuvânt lipsă. În majoritatea cazurilor, în hipocamp s-a observat o activitate intens sincronizată pe măsură ce subiecții intuiau varianta corectă în timp ce audiau propozițiile, înainte să le fie arătată o imagine cu răspunsul corect. Acest lucru indică faptul că regiunea respectivă căuta asocieri în creier pentru a găsi cuvântul potrivit.

Studiul a fost condus pe pacienți epileptici care participau la studii pentru identificarea sursei activității anormale din creier.

„Hipocampul a început să emită unde theta ritmice, activitate asociată cu accesarea memoriei și cu procesele acesteia”, a explicat Robert Knight, profesor de psihologie la Universitatea Berkeley. „Limbajul e ceva despre care s-a crezut că evoluează și apare în cortex, de aceea noi avem limbaj, iar șoarecii nu”, a mai spus acesta. „În ciuda faptului că zona hipocampică din regiunea medială a lobului temporal este binecunoscută pentru rolul său în memoria spațială și verbală a oamenilor, cele două zone au fost precum navele în ceață, fără să știe una de cealaltă”, a explicat omul de știință.

Descoperirea poate deschide o nouă zonă de cercetare cu ajutorul înregistrărilor intracraniene ce aduc dovezi detaliate ale legăturii dintre limbaj și memorie, a mai spus Knight, adăugând că „acest studiu arată că memoria contribuie la modul în care o propoziție evoluează pe parcurs; este o parte în timp real a sistemului nostru de limbaj, nu un subordonat al acestuia”, completat specialistul.