Imediat după 1990, România a devenit cunoscută întregii lumi. Europa a întins o mână României, proaspăt ieşită din comunism. Noi nu am ştiut să profităm de această lume şi am ajuns repede să fim izolaţi. Ni s-au impus vize şi ne-am trezit într-un ghetou numit România „democratică”. De ce?

Nu este greu să raspundem la această întrebare: străinii au vazut România ca fiind ţara hoţilor de buzunare, a celor care mănâncă lebedele de prin parcurile vieneze, a orfanilor şi a aurolacilor. Degeaba ne revoltăm că străinii ne percep în acest fel. Peste 50% din totalul infracţiunilor săvârşite în spaţiul european îi au ca protagonişti pe români. Aici se poate fura absolut orice – de la elemente de cale ferată şi până la firele de înaltă tensiune sau de comunicaţii. Din păcate am exportat în Europa acest tip de infracţionalitate, încât străinii se îngrozesc doar când aud de români.

Imediat după 1990, să mergi la Bucureşti cu trenul era o experienţă îngrozitoare. Nu mersul cu trenul în sine ci sosirea în Gara de Nord. Mizerie, poliţişti corupţi pe mână cu infractorii şi plin de aurolaci. Aceasta este imaginea României care s-a imprimat şi în ochii străinilor.

În ultimii ani s-a reuşit eliminarea aurolacilor din interiorul gării, dar ei au ramas prezenţi în afara acesteia. Aşa că la ieşirea din gară te asaltau tot felul de escroci, hoţi, taximetrişti pirat şi aurolaci. Toţi voiau să „te facă la buzunar”. Şi nu puţini cad zilnic în plasa acestora.
În sfârşit, azi poliţia s-a hotărât să facă puţină ordine. Deschizând televizorul am văzut pe toate posturile de ştiri Breaking news, flashuri galbene, roşii şi de alte culori care inundau ecranul. Mare mi-a fost mirarea când cei prezenţi prin studiouri ţineau partea aurolacilor şi drogaţilor de prin canale, criticând că poliţiştii au intervenit prea în forţă etc. Ei, eu nu sunt de acord cu aceste păreri. Păi ce ar fi vrut doamnele şi domnii de prin studiouri? Să meargă poliţia la aurolaci şi să îi invite să nu mai fie aurolaci? Să le ţină o lecţie de dirigenţie că nu e frumos ce fac? Sunt cu totul de acord că acest stat îşi bate joc sistematic de cetăţenii lui.

Când vorbim de drepturile minorităţilor (şi aici mă refer la toate minorităţile: etnice, religioase, orientare sexuală etc.) autorităţile reacţionează şi se sensibilizează, iau atitudine şi se pompează o groază de bani în nimic. Doamne fereşte să spui ceva de un cuplu de homosexuali că te trezeşti cu o amendă consistentă de la Consiliul naţional contra discriminării.

Dar când e vorba să apărăm cetaţenii simpli, pe nimeni nu interesează. Statul îl abandonează pe cetăţeanul său prin spitale infecte, în justiţia coruptă, într-o birocraţie fără sens şamd. Lipseşte cu desăvârşire latura socială a statului.
Legat de aurolacii de prin canale, ar trebui înfiinţate centre de cazare şi consiliere a persoanelor aflate în situaţii deosebite, încercându-se reabilitarea acestora şi integrarea lor în muncă. Asta nu se face pentru că pe el, stat, nu îl interesează aşa ceva. Pe el, stat, îl interesează doar să fure cât mai mult de la cetăţeanul simplu, ca umflaţii şi graşii care conduc această ţară să se tot îmbogăţească, în timp ce noi, cetăţenii simpli, sărăcim în mod continuu.

Închei acest articol cu o întrebare, mai mult retorică. Să fie acţiunea de azi a poliţiei doar o gargară de imagine publică şi, ca orice minune în România, să ţină doar trei zile? Răspunsul îl vom afla singuri poimâine.