și când profundul o să-i spună
că umbră printre umbre este,
că gol în lume a venit
și-așa pleca-va fără veste

(fie bogat și preaputernic,
fie sărac și oropsit)
în lumea umbrelor eterne,
acel regat altfel croit,

unde – ne spune Cartea sfântă –
egalitatea-i garantată
și fericirea nesfârșită
după suprema Judecată.

Căci trei instanțe, necurmat
cu ochii sunt pe omul-umbră,
cât este viu și după ce
este luat de moartea sumbră:

prima din ele-i cea terestră
(o făcătură ordinară),
prin care dreptul e sluțit,
ca strâmbul nestricat să pară;

a doua este conștiința,
acea minune ce-o primește
la naștere tot individul
și care net îl osebește

pe om de necuvântătoare
(la fel ca graiul și gândirea),
dar mulți de ea se leapădă
ca de-o cumplită piază rea;

în fine, după moarte vine
acea perfectă judecare,
unde eroarea e exclusă
și nu sunt șanse de-apelare,

căci sufletul va da socoată
de ce-a făcut umbra în viață –
un test impus de Creator
pentru oricare mogâldeață...

De-aceea nu e de glumit
cu pregătirea pentru moarte,
de-a cărei existență oarbă
numai bimanul are parte,

precum susține însuși Hegel
în expozeul lui baban:
Întregul viu e-nsuflețit,
dar existentu-i doar uman!

Desigur, astăzi totul merge
spre hedonism și necredință,
omul labil fiind tentat
de-a clipei scurtă biruință.

Ba și mai grav, se dă crezare
că Dumnezeu a decedat
(unii atei și dezaxați
în Nietzsche cred și-al lui rahat),

astfel că pentru alde ăștia,
totu-i permis în globalism –
traiul de veacuri pervertit
și-ntruna lovituri în creștinism!

Iată de ce e necesar
să biruim aceste rele
cum spune Marcu: „Cred, Părinte,
ajută necredinței mele!”


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News