În Anexa 1 publicată de INSP, se spune cum se vor organiza coafezele, cosmeticienele şi frizerii pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii de maximă siguranţă pentru ei şi pentru clienţi.
„Accesul la aceste servicii se realizează cu programare prealabilă, astfel încât să nu existe persoane în așteptare în interiorul incintei, asigurându-se o suprafață minimă de 4 mp pentru fiecare client și o distanță minimă de 2 m, între oricare 2 persoane apropiate;″.
-Foarte tare regula asta! Între oricare 2 persoane apropiate distanţa minimă să fie de 2m! Atunci cum se mai coafează lumea? Cum se mai fac unghiile cu gel, cum se vopseşte sau se taie părul? De la distanţa de minim 2m?

Dentiştii au şi ei de respectat nişte reguli greu de pus în practică, mai exact spus, chiar imposibil.
INSP recomandă: „În afara manoperelor de tratament, evitarea pe cât posibil a contactului cu pacientul″.
-După ce dentistul stă un timp lângă gura pacientului, când omul se ridică de pe scaun, medicul trebuie să stea la distanţa de siguranţă. Cât timp i-a pus plomba, totul e în regulă. Când proaspătul posesor de măsea reparată s-a ridicat de pe scaunul de tratament, totul se schimbă!

„Accesul la tratament: La momentul programării pacientul va fi întrebat dacă: Are vârsta de 65 de ani sau mai mult? [...] Programarea pacienților cu risc crescut (peste 65 de ani sau care suferă de o patologie cronică) se va face pentru începutul programului de lucru″.
- O urgenţă stomatologică poate apărea oricând, la orice vârstă. Dacă vine un om de 70 de ani mai pe la mijlocul programului de lucru, ce face doctorul? Îi spune să vină a doua zi, la prima oră???

„Înainte de începerea tratamentului, medicul stomatolog va obține acordul informat al pacientului″.

Înţeleg că întâi se discută, apoi se trece la acţiune. Medicul explică pacientului ce urmează să i se întâmple pe scaunul de tratament. Bolnavul, pe care-l doare măseaua, uită de durere şi e atent la explicaţiile salvatorului din faţa sa, aflat la distanţa regulamentară de 1,5m. Apoi pacientul îşi dă acordul şi zice „îhî″ ţinându-se cu mâna de falcă. Putem zice „au!″ pentru că citind recomandarea, ne doare. Capul !

Elevii din clasele terminale de gimnaziu şi de liceu vor putea reveni în şcoli din 2 iunie.
„La activitățile de pregătire este interzisă participarea elevilor și a personalului didactic sau auxiliar care suferă de afecțiuni cronice, locuiesc împreună cu persoane ce suferă de astfel de afecțiuni sau persoane cu vârsta de peste 65 de ani″, pune piciorul în prag INSP.
- Meseria de dascăl nu e, pentru mulţi care o practică, o meserie ca oricare alta. E o vocaţie pe care INSP n-o poate pricepe. Dacă la o şcoală generală dintr-o localitate mărginaşă elevii de clasa a VIII-a vin să facă pregătire la română cu profesoara aflată în pragul pensionării, bolnavă de boli cronice, dar dornică să dea cele mai bune îndrumări elevilor aflaţi într-un moment de cumpănă a vieţii lor, ce se întâmplă? Poate de orele astea depinde viitorul unor oameni! În meseria de dascăl, pur şi simplu, de multe ori uiţi de tine. Trăieşti pentru cei din jurul tău, INSP!

Pentru slujbele religioase INSP nu dă reguli, ci face, smerit, doar recomandări.
„La intrarea în lăcașul de cult se va efectua un triaj observațional și nu se va permite accesul persoanelor [care!!!] prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree)″.
- Cine va face trierea asta? Pe baza căror competenţe medicale dobândite?

La punctul 5 al smeritelor recomandări, se spune aşa: „Slujbele se vor oficia de către slujitorii bisericești/religioși, numai în aer liber cu menţinerea distanţei între persoane″. Atunci, de ce se vorbeşte de trierea credincioşilor la intrarea în lăcaşul de cult? De ce se spune în Anexa 1
„Se vor dezinfecta periodic, o dată la 4 ore, obiectele frecvent atinse: mînerele ușilor, obiectele de cult, icoanele, suprafețele″ ?

Reguli interesante are INSP şi pentru cazările în regim hotelier.
„Conducerea unității trebuie să adopte o atitudine responsabilă″, adică să facă totul. „A face totul″, o expresie care vrea să spună mult, dar nu spune nimic. Acum, cu acelaşi efect zero, se spune „ să adopte o atitudine responsabilă″.
- Hotelierii trebuie să aibă un plan de acţiune în cazuri de manifestări susceptibile de infectare cu Sars-Cov2 (nu zice explicit textul INSP, dar presupunem, fără prea mare efort intelectual, că despre asta e vorba). Cum poate fi pus în aplicare un plan de prevenire(!) a cazurilor? Dacă omul vine la hotel ştiindu-se sănătos şi având cele mai bune intenţii, dar după 3 zile e luat cu izoleta? De unde să fi ştiut hotelierii ce va fi să se întâmple?

La hotel, trebuie de ştiut că„ Folosirea lifturilor va fi făcută doar dacă este strict necesar și numai de către cel mult două persoane o dată, care vor purta măști de protecție în tot timpul folosirii liftului. Este recomandabil ca cele două persoane să fie din aceeași familie″.
-Dacă prinzi o cazare la etajul 6, când vii din concediu vii şi tonifiat muscular. Trebuie să urci şi să cobori mai degrabă pe scări. Aici, chiar se poate aprecia menirea INSP!

Textul publicat poate fi analizat şi din punct de vedere al normelor limbii române. CFR trebuie să fie atent, pentru că „Este interzisă introducerea vagoanele de tip restaurant în componența garniturilor″.
INSP scrie oricum vrea, oricum îi vine. Dacă de la o instituţie guvernamentală nu putem găsi un text scris corect în limba română, degeaba pe la uşile prea des pomenitei instituţii „Se vor dezinfecta periodic, o dată la 4 ore, obiectele frecvent atinse: mînerele ușilor″ (cu î din i, în loc de â din a), cum trebuie să facă lăcaşurile de cult.

Vom trece, în curând, de la starea de urgenţă la starea de alertă. Va trece şi starea asta. Dar de starea de acalmie, de „merge şi aşa″, scăpa-vom vreodată?

Citește și

loading...