Căci până la pensionarea sa, ceea ce înseamnă zeci de ani de activitate, nu doar că a pus pe picioare Cooperative Agricole de Producție unde la propriu animalele mureau de foame (a avut serios de tras din întrebuințarea substantivului „inaniție”, pe care activiștii anilor șaizeci nu l-au priceput, dar îndată l-au catalogat ca extrem de dușmănos pentru rânduielile socialiste!), lăsând în urmă-i laboratoare de referință în branșă (bunăoară Laboratorul pentru analize din Piața centrală de alimente a Sighetului), ci în decursul timpului a acumulat o bogată experiență, precum și aprecierea tuturor factorilor decizionali din țară și străinătate, locuri cu amintiri pe unde a fost purtat de destinul profesiunii sale.

De pomină în acest sens rămâne schimbarea la 180 de grade a atitudinii fostului prim secretar al județului Maramureș, extrem de exigentul și influentul Iosif Uglar: Dacă la început (în ședința de analiză), luând de bune reclamațiile și veninoasele acuze ale detractorilor, el l-a făcut pe tânărul și timoratul Coriolan Dragomir trădător și pui de năpârcă (tatăl doctorului fusese preot greco-catolic), în foarte scurt timp a ajuns să-l aprecieze atât de mult pentru progresele înregistrate în urma schimbărilor făcute, încât i-a dat mână liberă și l-a încurajat în tot ce întreprindea!

De aceea, pentru mine nu-i de mirare că și astăzi pensionarul dar mereu activul doctor C. Dragomir este la fel de preocupat ca odinioară de calitatea alimentelor care ajung pe mesele românilor.

Întrebare: Domnule doctor, pornim în dialogul nostru de la afirmația făcută cândva (nu-i mult de-atunci) de un reputat medic nord-american: „Ce doriți, ca oamenii să moară de foame la 20 de ani, ori de cancer la 50 de ani?...”. Vi se pare cinică?

Răspuns: N-aș spune cinică. Mai degrabă brutală în maniera comunicării adevărului. Pentru că adevărul poate fi transmis direct sau pe ocolite. În ce mă privește, sunt adeptul adevărului spus direct și cu niscaiva menajamente, oricât ar fi acesta de dureros...Interogația acelui medic conține în ea însăși coloana vertebrală a tragediei omului zilelor noastre: Este inuman să ne lăsăm semenii să moară de foame, așa că-i îndopăm cu alimente și băuturi contrafăcute, crimă premeditată prin care li se prelungește agonia de la 20 la 50 de ani!

Întrebare: Totuși, pentru care din cele două variante optați dumneavoastră?

Răspuns: Opțiunea mea categorică se îndreaptă spre anticul și mereu actualul Mens sana in corpore sano (Minte sănătoasă în corp sănătos). Este îngrozitor de înjositor pentru noi toți că în secolul 21 încă mai mor de foame zeci de milioane de oameni, când se știe prea bine că, pe de o parte, atâta teren arabil este lăsat în paragină (bunăoară așa ca în România) și că pe de altă parte mii de miliarde de dolari se duc pe apa sâmbetei cu nebunia înarmărilor, bani cu care s-ar putea obloji o bună parte din actualele răni planetare: malnutriția, cancerul și alte multe maladii care fac ravagii, poluarea, deșertificarea etc.

Dar la fel de înjositor și, desigur, mult mai perfid este să-i hrănești pe oameni cu alimente și băuturi cancerigene. Absolut tot ce se comercializează la noi și în lume conține într-o poporție mai mică sau mai mare otrăvuri de felul conservanților, coloranților și din larga gamă a e-urilor! Atâta timp cât cele trei elemente primordiale pentru filosofii antici și vitale pentru întreaga existență (pământul, apa, aerul) sunt infestate, niciun om de pe planetă, oricât ar fi acesta de bogat, puternic sau izolat, nu poate scăpa din această neiertătoare capcană, pe care chiar el (a se citi cârmuitorii și capitaliștii) cu mâna și nechibzuința lui și-a întins-o. Dovadă că mai devreme sau mai târziu totul se plătește și că erorile politice sunt mai îngrozitoare decât crimele întâmplătoare, întrucât din ele decurg cu necesitate toate formele de genocid: biologic, economico-financiar, cultural, identitar.

Așa că iată-ne și la aprovizionare puși în situația ca din două răuri să alegem răul mai mic – ne informăm și dintre toate alimentele chimizate, căutăm să cumpărăm pe cele mai puțin dăunătoare. În acest chip contracarăm pe cât posibil (dar unde sunt alimentele sigure de altădată?) bolile și suferințele ce ne pândesc la fiecare pas. Ca și accidentele, de altminteri. Că acuma, cu demența mașinismului, nu mai ești în siguranță nici măcar pe trotuar...

Iată de ce spun că-i vai de tine când ai devenit clientul framaciilor. Nu numai că medicamentele sunt nepermis de scumpe (taman cele mai scumpe sunt necompensate!), dar nici nu au menirea de-a vindeca (după mine ăsta-i tot secretul uriașei rentabilități a industriei farmaceutice), ci doar aceea de-a crea dependența și iluzia vindecării, astfel – târâș-grăpiș - prelungindu-se agonia bolnavului sau ceea ce în statisticile oficiale duce la creșterea duratei medii de viață a unui popor.

În paranteză fie spus, dacă nu dăm uitării tranșanta afirmație a lui I. Kant cu cele trei tipuri de minciuni (mari, mici și statistici), atunci datele și tabelele statistice trebuie privite cu o prudență situată în vecinătatea neîncrederii.

Întrebare: Știe o lume întreagă că sunteți adeptul tratamentului naturist cu ceaiuri, alifii și extracte din plante, domeniu în care posedați o mare experiență (vă ocupați de câțiva copii grav handicapați), la care se adaugă rețetele moștenite de la tatăl dumneavoastră. Să înțeleg din cele afirmate mai sus că nu aveți încredere în medicamentele de sinteză, deși medicina naturistă își dovedește eficacitatea doar în faza de prevenire a bolilor?

Răspuns: Într-adevăr, tratamentul naturist este realmente miraculos în faza de prevenire, mai exact în faza de întărire a sistemului imunitar. Îndeosebi atunci cînd el este puternic susținut de credință în Cel ce toate le-a făcut, de mișcare, respirație corectă, masaje și presopunctură...

Să nu mă înțelegi greșit. Nu sunt refractar la toate medicamentele prescrise de medici (eu însumi mai iau din când în când câte o pastilă), dar mă pune serios pe gânduri înmulțirea alarmantă a farmaciilor, fapt care ilustrează precara stare de sănătate a poporului român, precum și înfricoșătoarea diversitate a pastilelor eliberate cu și fără rețetă, cu atât mai mult cu cât este știut încă din antichitate că peste 80% din afecțiuni se datorează alimentației și că, potrivit învățăturii Yoga, omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți. Acest mare adevăr yoghin i se potrivește omului modern ca o mănușă, pentru că el, crezîndu-se atotștiutor și fiind în continuă goană după bani, refuză să învețe cum, când, cât și ce trebuie să mănânce.

Întrebare: Ce credeți că-i de făcut la noi?

Răspuns: Sunt multe, foarte multe de făcut în această delicată chestiune, de care depinde sănătatea biologică și moral-spirituală a întregului popor. Aș începe cu începutul – punerea pe picioare a agriculturii. Dar nu orice agricultură, ci cu prioritate agricultura ecologică, adică aducătoare de mari profituri. Dacă în perioada interbelică România era considerată grânarul Europei, astăzi ea ar putea să-și hrănească sănătos cetățenii și încă vreo câteva zeci de milioane de europeni și de mai departe.

Deodată cu acest proiect fundamental pentru viitorul României, sau chiar înaintea lui, trebuie înființat un Inspectorat Național pentru Protecția Alimentelor. Iar acest inspectorat, aflat în subordinea primului ministru, trebuie format din specialiști onești și aleși pe sprânceană fără mânării sau nepotisme, care cu legea într-o mână și, atunci când este cazul, cu arma în cealaltă, să aibă dreptul de-a controla orice locație din țară (magazine, piețe, abatoare, depozite), inclusiv toate mijloacele de transport marfă (vehicule, trenuri, nave).

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News