Acum că mi-a mai revenit sufletul la loc, îmi pot permite să vă spun prin ce am trecut! În octombrie părinții mei, ambii cu probleme de sănătate specifice vârstei, au fost diagnosticați cu COVID-19.

Încă erau nevaccinați întrucât au tot amânat momentul pe principiul „să vedem cum va fi și cum se vor simți cei care s-au vaccinat”, dar și pe fondul multitudinii de aberații conspiraționiste răspândite de antivaxxerii inconștienți pe rețelele de socializare și la televiziunile centrale.

Eu, vaccinat, așteptând booster-ul și chiar certându-mă cu ei că ar fi cazul să se vaccineze. S-au infectat, nu au habar de unde. Puteau de oriunde la ce transmitere intracomunitară am avut. Au început să aibă simptomatologie specifică. Au făcut test. Pozitiv. Amândoi. Am făcut și eu. Tot pozitiv, dar încărcătura virală mult mai scăzută. A lor era mare, ne-am speriat! Atenție, eram vaccinat! Repet pentru cei cu mai puțini neuroni care încă nu înțeleg importanța vaccinării!

Am respectat protocolul și am sunat medicul de familie iar apoi am solicitat ambulanța. I-au transportat la Spitalul de Boli Infecțioase. Au primit tratament acasă, cu precizarea că, dacă situația o cere, să solicităm din nou ambulanța. După trei-patru zile, situația a stagnat în ceea ce privește unele simptome, ba chiar s-a înrăutățit în privința altora. Am cerut din nou sprijinul forțelor de intervenție.

Amândoi au fost transportați la spital, la interval de câteva ore, în funcție de situație, fie la Spitalul Județean, fie la Spitalul de Boli Infecțioase. Au fost internați. Datorită intervenției rapide și lucide, afectarea pulmonară nu a fost mare, fapt pentru care personalul medical a putut să le administreze medicația antivirală de specialitate. Au avut fie probleme de saturație dar și probleme de deshidratare cauzate de simptomele digestive. Au primit medicația necesară, timp în care Aris și cu mine eram acasă, ca pe ace. Și Aris cu tratament, și eu. Ea pentru problemele ei care necesită tratament, eu pentru ale mele la care se adăugaseră cele anti-COVID-19. Nu neg că am avut eu probleme, minore probabil în comparație cu alți pacienți, dar m-am lovit de multe neajunsuri pe care le are sistemul nostru sanitar și procedurile fixate în cazul bolnavilor de noul coronavirus. De unde să obții medicație singur cu pisica acasă dacă nu ai voie să ieși din casă? Ce faci atunci când o doamnă de la 112 îți spune că nu e o urgență că ai COVID și o nevoiești să îmbrace un echipaj să meargă la intervenție că așa zici tu că cineva se simte nasol.

Am stat acasă, din nou, fără să ies decât pe scară, să depozitez deșeurile undeva unde să vină cineva să le ducă la tomberon, încă două săptămâni, după alte două jumate în septembrie, atunci când cred că am avut COVID-19. Da, mă autodenunț! Am ieșit pentru medicamentele alor mei și ale lui Aris ca să fie ei o.k. când trebuia să nu ies. Dar am ținut distanță și am anunțat situația!

Pe scurt, despre atunci. Am avut simptomatologie specifică la cinci luni după rapel. M-am izolat complet în locuință, mi-am făcut traseu personal și am primit mâncarea la ușă. Atunci nu am avut gust și miros și febră de 39 plus amețeli. Dar izolându-mă, nu s-a infectat nimeni din casă. Am ratat atunci competiții sportive la care doream să iau parte. Revenind la octombrie, părerea specialiștilor este că m-am reinfectat după contactul cu părinții. Nu vreau să vă explic prin ce chin trăiește un suflet de om atunci când cei care i-au dat viață se chinuie în spitale, fără să aibă pe cei dragi aproape. Am avut noroc să întâlnesc oameni de omenie, dar și indivizi cu care am discutat mai greu. Dar vrând să văd partea plină a paharului, am avut oportunitatea de a cunoaște oameni dedicați care și-au înțeles menirea lor în a ajuta oameni. Da, putea fi foarte grav, dar este bine că a fost bine! Așa că nu vă mai tot fofilați! Acceptați problema și încercați să înțelegeți că oamenii ăștia! Vă pot fi letale fără acordul unui specialist! Fiți stabili psihic și acționați din primele ore!

Vreau să mulțumesc personalului medical din cele două spitale unde au fost internați părinții mei: Spitalul Județean și Spitalul de Boli Infecțioase, respectiv domnului Vasile Pop, doamnelor Ramona Pop, Iulia Conțiu, Mirela Botiș, domnului Călin Man, doamnei Mariana Maxim, doamnei Ludovica Rusu, doamnei Viorica Cherecheș, domnului Alexandru Mercea, dar și doamnelor Melinda Husău, Anca Dima și Laura Bretan, dar și tuturor celor din staff-urile medicale. Vreau să îi mulțumesc bunului meu prieten Andrei Baias, bunei mele vecine Corina Ciobanu, dar și părinților Vasile Fodoruț și Gheorghe Man, lui Radu Trufan,Rudi Stauder, și lui Cătălin Băban, dar și lui Mircea Simion și colegei mele Ramona Tomoiagă.

Ar fi mai mulți cărora ar trebui să le mulțumesc! Și doar viața ne învață cum este să câștigăm victoriile din destinele noastre! Așadar vă rog să învățați din greșeala mea de a nu-ți convinge părinții să se vaccineze! Nu fac promo pro-vaccin decât celor care vor să asculte! Nu aveți habar cât costă un tratament anti-COVID-19!

Vă rog nu vă jucați cu viețile voastre și aveți încredere în oamenii ăștia care și-au tocit coatele ani de zile ca să muncească în acest domeniu. Sigur că nu există domeniu fără uscături, dar unii oameni sunt dedicați cauzei lor și sunt excepționali în ceea ce fac! Nu ați obosit să îi condamnați? Ei sunt obosiți tratându-i pe cei bolnavi. Mă consider un om credincios, atât cât un om poate fi credincios. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că ne-a reunit în familie, motiv pentru care am decis să scriu cuvintele astea! Mulțumesc lui Dumnezeu că ne putem culca liniștiți acum în casă după ce am înfruntat bestia asta de boală! Dar există necesitatea unui tratament care poate fi de durată.

Dumnezeu nu ne-a cerut niciodată să fim proști! Vaccinul este dat pe această lume de Divinitate ca să salveze trupuri! Sufletele ni le curățim prin puterea rugăciunii către Dumnezeu! Dumnezeu mi-a dat în toată această perioadă pe Aris, un dar neprețuit, poate cel mai mare! Aris m-a susținut fizic și moral ca să trecem amândoi pentru această perioadă dificilă. Ea a știut că trăim vremuri grele și a fost mai cuminte decât de obicei.

Datorită puterii lui Dumnezeu și acestui dar care mi-a fost dat prin ea am putut să lupt și de aceea scriu acum, cu speranța că veți învăța din experiența asta și veți lua decizia potrivită de a vă proteja împotriva unui virus despre care am tot scris că nu este de joacă iar acum am văzut asta pe pielea mea. În imagine, iubirea lui Aris atunci pentru a mă liniști!

Fiți inteligenți! Numai împreună putem să dăm cu pandemia asta e pământ plus să ne reluăm viețile de dinainte înapoi! E o mare greșeală să ai impresia că acum totul este ok! Ascultă sfaturile specializaților nu șoșonii! Pe ăia ii calci in picioare!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News