E suficient să priveşti numărul de ajutoare sociale şi dintr-o dată Maramureşul se înrădăcinează într-o altfel de realitate: cea a asistaţilor social.

Venitul minim garantat, ca indice al sărăciei

Venitul minim garantat (VMG) acordat de stat reprezintă un ajutor social ce se adresează familiilor sau persoanelor singure, ale căror venituri se situează sub nivelul lunar al venitului minim garantat stabilit prin ordonanţă de urgenţă. De acest ajutor pot beneficia atât vârstnicii, cât şi cei apţi de muncă, dar care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi. Pe aceste considerente, acest tip de ajutor social reprezintă un indice extrem de relevant cu privire la situaţia economico-socială a unei localităţi. Cuantumul numărului de dosare, raportat la numărul populaţiei, poate scoate la suprafaţă zone afectate de un nivel de trai precar sau altele care efectiv au „pungi” de sărăcie, dacă este să ţinem cont şi de structura etnică a populaţiei lor.

Un dosar de ajutor social poate să trateze situaţia unei singure persoane sau a unei familii întregi. VMG-ul are o valoare diferită, în funcţie de numărul membrilor din familie. Astfel, pentru o persoană singură, el se poate situa la valoarea de aproape 150 lei/lunar, iar pentru o familie formată din cinci persoane, depăşeşte suma de 500 lei pe lună. Condiţiile de trai ale solicitanţilor sunt analizate în baza unei anchete sociale iniţiale, care, odată aprobat ajutorul social, se repetă din trei în trei luni.

Baia Mare şi cele aproape 3.000 de dosare

Peste 6% din populaţia Băii Mari beneficiază de o formă de ajutor social. SPAS are în evidenţa sa 2.692 dosare, cuprinzând 7.602 persoane. Cartierele cele mai nevoiaşe, în ceea ce priveşte orice formă de ajutor social, sunt Vasile Alecsandri, Oraşul Vechi şi Ferneziu; mereu în aceeaşi ordine. Peste 313 dosare de VMG se împart între ele, aproape 400 de alocaţii pentru susţinerea familiei şi aproape 2.000 de ajutoare pentru încălzirea locuinţei. Restul se acordă în cartierele Gării, Săsar şi celelalte din municipiu.

Al doilea municipiu din judeţ, Sighetul Marmaţiei, este destul de aproape de Baia Mare, ca număr de dosare (237), totuşi, raportat la numărul populaţiei din municipii ar fi exagerat să spui că e „sărăcie lucie” sau chiar accentuată. Situaţiile cu adevărat dificile sunt în teritoriu.

Maramureş plai cu... ajutoare sociale

Localitatea Strâmtura are cel mai mare număr de dosare, raportat la numărul de locuitori. 230 de cazuri pentru venitul minim garantat, la o populaţie de puţin peste 3.600, totuşi numărul şomerilor înregistraţi este scăzut (doar 92). Primarul Ioan Pasere scoate la suprafaţă cauza reală a acestei situaţii:

„Comuna a fost una fără CAP. Prin urmare, populaţia nu a avut niciun sprijin financiar şi au trăit toţi din ogradă. Ajunşi la bătrâneţe, nu au pensie. Dosarele de ajutor sunt în special pentru persoanele vârstnice. Neavând posibilităţi de angajare în zonă, au ales să trăiască din lucrul pământului. Aici se practică agricultura de subsistenţă. Mai sunt acele plecări în străinătate, unde oamenii stau două-trei luni şi îşi fac bani pentru una alta. Iar tinerii plecaţi vin de câteva ori pe an. Populaţia de la noi e o populaţie harnică. Cetăţeanul munceşte şi face bani şi din piatră seacă”, a spus primarul comunei.

Oraşul Ulmeni este un alt caz. Spre deosebire de alte zone, populaţia este mai numeroasă, totuşi Ulmeniul figurează cu cel mai mare număr de dosare pentru VMG (345) şi un număr ridicat de şomeri (471). „E şi normal să fie aşa, pentru că Ulmeniul are o populaţie numeroasă de etnie romă; aproape 2.000 de suflete. După Baia Mare, avem ca număr cei mai mulţi romi, astfel majoritatea

beneficiarilor de ajutoare sociale sunt de etnie romă. Ei au şi familii numeroase. De cinci ani de zile suntem într-un program de sterilizare şi peste 80% din femei au sterilet. Le-am explicat de la început că singur nu voi putea să le ridic nivelul de trai. Trebuie să pună şi ei umărul. Unii dintre ei şi muncesc, mai ales sezioner. Perioada de iarnă e cea mai grea”, a declarat primarul Lucian Morar.

Locuri de muncă zero

La mică distanţă de Ulmeni se află Repedea. Aici există aproape 180 de dosare pentru venitul minim garantat şi 210 şomeri, la o populaţie de 4.716 (la ultimul recensământ). Primarul Pavel Ţiudic a fost ferm cu privire la sursa acestor cifre. „Repedea e zonă muntoasă, locuri de muncă zero. Cum să nu ai ajutoare sociale? Omul vine la mine şi-mi spune să-i fac dosar de ajutor social. Dacă se încadrează bine, dacă nu, primeşte respins. Eu ajut pe toată lumea. Vă spuns sincer, locuri de muncă în Poieni-Repedea sunt zero. Am noroc că mai lucrează în străinătate. Peste 2.000 de tineri au plecat”, a subliniat primarul.

Cu un total de 5.837 de cetăţeni (la ultimul recensământ), Satulung înregistrează aproape 200 de dosare pentru VMG acordat. Deşi la distanţă de Strâmtura, ca indice raportat la populaţie, numărul şomerilor este de peste trei ori mai mare (306). Ai crede că oamenii sunt mai leneşi sau zona nu oferă posibilităţi prea multe, însă un factor decisiv îl joacă structura etnică a zonei. „Sunt foarte mulţi romi, oameni săraci şi amărâţi, care n-au locuri de muncă. De aici e situaţia. Cei mai mulţi sunt din Finteuşu Mic. Am încercat să le găsesc locuri de muncă, dar acolo au personal calificat şi au şi o reţinere în a-i angaja. Nu ştiu sigur dacă se pot baza pe ei. Am familii cu peste zece copii. Copiii însă merg la şcoală, că altfel pierd alocaţia, aşa că ceva tot se va prinde de ei. Ei nu-şi fac griji c-o să moară de foame, doar noi ne facem. Din Satulung sunt doar câteva cazuri izolate de ajutoare sociale”, a menţionat primarul Bujorel Vasile Mureşan.

„E adevărat, există pungi de sărăcie”

Oraşele sau comunele care beneficiază de ajutor social sub formă de venit minim garantat sunt numeroase. Pe lângă cele de mai sus, care întregistrează numărul de dosare cel mai ridicat raportat la populaţie, mai sunt şi Săcel (150) sau Coltău (148), dar şi Borşa (146), Poienile şi Şomcuta (143) sau Ruscova (141).

La polul opus se află Fărcaşa (cinci dosare), Dumbrăviţa (trei dosare) şi Tăuţii Măgherăuş (un dosar).

Referitor la această situaţie, prefectul judeţului a declarat: „Şomajul în Maramureş este sub media pe ţară. N-a apărut un fenomen de sărăcie lucie. E adevărat, există anumite pungi de sărăcie, Ulmeni sau Pirita, dar există şi o lipsă de preocupare privind angajarea. Să fie o ofertă de aproape 1.200 de locuri de muncă pe platforma din Tăuţi şi să nu vrei să înveţi meserie? Am totuşi încredere că maramureşenii nu sunt în faza în care să fie printre cei mai săraci. Suntem totuşi în faţa unor judeţe care ar fi trebuit să fie înaintea noastră ca exporturi sau produs intern brut. Problema se pune din punct de vedere a ce tip de industrie vrei să dezvolţi la nivel de judeţ. Aici este posibil să avem unele probleme”, a subliniat Anton Rohian.

Este evident că zonele cu o populaţie de etnie romă numeroasă sunt mai afectate de „sărăcie” decât altele. Mai mult decât atât, peste 40% din populaţia judeţului este în mediul rural. Dar, în acelaşi timp, lipsa investiţiilor şi a locurilor de muncă din anumite zone, cuplate cu emigrarea spre ţări străine, reprezintă un fenomen ce traversează întreg Maramureşul. Tinerii pleacă, iar cei care rămân sunt vârstnici dependenţi şi cu pensii mici sau romi marginalizaţi social, dificil de integrat.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News