Sunt tot mai puţini cei care într-adevăr mai ştiu să se bucure de această zi şi vibrează atunci când aud imnul naţional intonat de fanfara militară.

Printre patrioţii vechi ai Maramureşului se numără Ioan Fătcaş (86 ani), din Mireşu Mare, care se pregăteşte cu emoţie să întâmpine sărbătoarea naţională aşa cum se cuvine, cu demnitate şi bucurie în suflet. Ne-a asigurat că ţine tricolorul la loc de cinste, împăturat într-o folie specială, iar de ziua României îl va scoate de la naftalină şi îl va arbora la poartă, în semn de respect şi preţuire pentru neamul în care s-a născut şi locul în care a vieţuit de când se ştie. Spune cu mândrie că simte româneşte şi are respect faţă de tot ceea ce are mai scump acest neam.

„Nivelul de trai era mult mai scăzut pe-atunci, în contrast cu patriotismul ridicat”

Întrebat de vremurile în care Ziua Naţională avea o altă semnificaţie şi era trăită la o altă scară de intensitate emoţională, bătrânul a asigurat că atunci se sărbătorea „ca lumea”, organizându-se program special în şcoli. Erau pregătite reprezentaţii corale, dansuri, recitaluri de poezii patriotice, toate savurate de obştea însetată să simtă bucuria unei zile de o însemnătate marcantă pentru ţară. Se făceau pregătiri cu mult înainte de sărbătoare, căci pe vremea aceea orice învăţător putea dirija un cor pe patru voci şi punea în scenă un spectacol patriotic de bun-gust.

„Nivelul de trai era mult mai scăzut pe-atunci, în contradicţie cu patriotismul ridicat. În prezent, a scăzut respectul faţă de neam şi ţară, spre dezamăgirea noastră, a celor care ştim să ne iubim valorile. Pe vremea tinereţilor mele, în şcoli se făcea o educaţie patriotică desăvârşită, cultivându-se dragostea faţă de ţară şi de rege. Însă, a venit perioada comunismului şi s-a schimbat totul. Şi comuniştii au făcut educaţie patriotică, însă mai puţin pentru ţară şi mai mult pentru conducător. Acuma este trist că sunt tot mai puţini cei care simt şi trăiesc româneşte. Dacă veţi veni în ziua de 1 Decembrie la noi în sat, nu ştiu câte drapele veţi vedea arborate pe la porţi. Eu vă asigur că le veţi putea număra pe degete”, a asigurat dezamăgit octogenarul.

„În această zi, întotdeauna simt o bucurie şi o dragoste de ţară şi de pământul în care m-am născut”

Acesta a asigurat că în prezent educaţia nu mai pune accent pe valorile naţionale, iar din acest motiv evenimentul nu mai produce emoţie în inimile generaţiei tinere. „Eu în această zi întotdeauna simt o bucurie şi o dragoste de ţară şi de pământul în care m-am născut. Dacă se instituia din nou monarhia după 1989, sunt convins că eram astăzi mult mai avansaţi. Atunci ar fi trebuit puşi în funcţii oameni care au suferit în timpul regimului comunist şi nu conducători precum Iliescu. Deocamdată, îl stimez pe actualul preşedinte, de la care aştept mai mult decât de la predecesorii săi. Dacă nu se schimbă lucrurile, va fi mare păcat de acest neam şi eu mai sper că nu este totul pierdut pentru România. De aceea, îi îndemn pe tineri să fie mai sensibili atunci când vine vorba de neam şi pământul strămoşesc, să înveţe să respecte valorile naţionale şi să fie patrioţi”, a conchis bătrânul.

Despre decăderea educaţiei patriotice

Vremurile în care sărbătoarea naţională era trăită altfel sunt regretate şi de un alt mireşan, Vasile Mărieş (73 ani). Acesta ne-a povestit că în timpul tinereţelor sale, Ziua Naţională era un simbol, o mare mândrie pentru toţi românii. Astăzi, asistăm neputincioşi la decăderea educaţiei patriotice, iar această zi a devenit mai puţin festivistă, mai puţin de suflet. „Pe vremuri era acel festivism, pe care unii îl percepeau puţin exagerat, dar adevărul este că astfel se crea un sentiment de iubire a neamului şi a ţării. Acum, o dată cu această deschidere spre lume, mulţi tineri sunt de părere că această ţară nu le mai oferă nimic, uitând de sentimentul patriotic cu desăvârşire.

Altfel ar trebui sărbătorită Ziua Naţională, dar din păcate, în sistemul educaţional a slăbit mult cultivarea dragostei de neam şi ţară. Eu, ca şi dascăl vechi al acestei comune, spun cu mâna pe inimă că am simţit o involuţie în acest sens. Am putea învăţa de la alţii ce fac atunci când serbează astfel de evenimente. Şi aici vreau să fac referire la albanezi, care au drapelul naţional arborat pe parcursul întregului an. Simt o revoltă interioară pentru faptul că lucrurile nu se întâmplă aşa cum ar trebui şi aşa cum ar fi bine”, apreciază bărbatul.

În plus, pe vremuri, demnitatea naţională a fost cultivată şi prin biserici, nu numai prin intermediul şcolilor, iar astfel de lucruri nu se mai întâmplă astăzi, trăind doar în amintirea celor care le-au gustat din plin.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News