Aurora Dumitrescu a fost închisă la Securitate în Oradea, la penitenciarul din Oradea, la Jilava și la Mislea, timp de şase ani.

"După un an si o lună am plecat la Jilava, unde l-am întâlnit pe Vişinescu. Am ajuns seara cu duba, îi aduna pe toţi care trebuiau aduşi la Jilava, de acolo îi repartiza. Am fost foarte multe fete, studente, la închisoare", povesteşte Aurora Dumitrescu.

"La Jilava, în `53, primăvara, nu era paturi, erau spaliere - stâlpi cu scânduri şi rogojine, cine venea ultimul stătea sus. A intrat Vişinescu să vadă cine a venit. M-a întrebat câţi ani am, zic 20, m-a întrebat câţi ani ai condamnare de fapt. Când a auzit 20, a început să mă înjure, să mă considere duşmanul poporului. I-am zis că am doar 6 ani. Peste 10 minute m-a umflat şi m-a băgat la Neagra, nu m-a ţinut mult - doar o zi jumătate, că trebuia să plece. După un timp ne-a dus la Mislea, închisoarea de femei, erau studente foarte multe, soţiile demnitarilor - miniştrilor, era doamna Antonescu, erau trecut la secret. Era lume de foarte bună calitate, erau foarte mulţi găzduitori - cei care dădeau câte o pâine fugarilor din munţi. Teroarea psihică a fost foarte grea, încă o resimţim", a mai spus victima lui Vişinescu la România TV.

"Avea cu 7 ani mai mult decât mine, Vişniescu. O vede pe soţia lui Romanescu, o întreabă cine este, a început să o înjure. Nenorocitul îşi aruncă ochii pe fusta mea, mă întreabă de ce nu aveam zeghe, "uniforma naţională", în 10 minute eram la Neagra. I-a scos dinţii din gură unei colege, în momentul în care a băgat-o în dubă. Îi băteau cu ciomegele, îi executau cu oasele rupte", îşi mai aminteşte Aurora.

"Noi suntem creştini şi iertăm, dar justiţia să îşi facă datoria, nu vrem să stoarcem lacrimi, să ne compătimiţi, vrem să se facă dreptate", a subliniat Aurora Dumitrescu.

Citește și

loading...