A triumfat reprezentativa nordului european, 35-33, (17-14), (27-27), după o încleștare care va intra în cartea de istorie a handbalului mondial. Nu știu cum va arăta finala, ce deznodământ va avea, dar cu siguranță vom putea spune că adevărata finală s-a jucat în această seară.

Nici un moment n-a semănat confruntarea din această seară cu cea care s-a consumat în cadrul grupei, când Norvegia a câștigat la o diferență de patru goluri. Cine și-a imaginat că va fi o simplă reeditare a meciului respectiv, s-a înșelat amarnic, chiar dacă au arbitrat aceeași sloveni, iar echipele trimise în teren n-au suferit modificări importante. De la început s-a văzut că ostilitățile vor avea o altă desfășurare, mai ales după ce Paula Ungureanu a apărat în primele 12 minute patru mingi, exact cât a reușit în tot meciul din grupă.

Ne-am descurcat destul de bine o bună parte din prima repriză, am ținut scorul aproape pe tabelă, dar finalul a fost ceva mai slab, cu nesincronizări evidente în ambele faze, motiv pentru care norvegiencele intră la cabine cu o diferență aparent liniștitoare de goluri, 17-14.

Contrar obiceiului, România începe foarte bine repriza a doua, se ține scai de adversar, iar în minutul 43 Oana Manea scoate o aruncare de la 7 metri, transformată în gol de Eliza Buceschi, scorul devenind egal, 20-20. Preluăm conducerea în următorul minut, iar antrenorul norvegian simte pericolul și cere time-out.

S-a mers apoi cap la cap până în minutul 56 când Norvegia a trecut din nou în față, scor 27-26. Reușim să egalăm, după care aproape trei minute nu s-a mai înscris niciun gol. La ultimul atac după o combinație reușită mingea ajunge la Valentina Ardean Elisei, se apropie de semicerc și din săritură aruncă în dreapta portarului, dar acesta o atinge și o deviază în afara cadrului. O ratare care ar fi însemnat calificarea României în finală, după exact zece ani de la ultima mare ispravă reușită la mondialele din Rusia.

Meciul a intrat în prelungiri, acolo unde Norvegia a avut un plus de inițiativă, suficient însă ca să câștige și să ajungă în finala mare, trimițând fetele noastre să lupte cu Polonia pentru medalia de bronz.

Sigur că trebuie să fim cumpătați, mai ales că ne aflăm doar la câteva minute de la terminarea partidei, și poate că sub influența emoțiilor nu emitem cele mai corecte păreri. Totuși, cred că decizia de a delega aceeași arbitrii care au condus și partida din grupă, este cel puțin nepotrivită, ca să nu zic altceva. Nu se poate spune că au favorizat prea mult echipa Norvegiei, dar, cel puțin două eliminări din tabăra nostră mi s-au părut a fi dubioase. La fel am apreciat și anularea pe motiv de fault în atac al unui gol înscris de Elisei. Poate greșesc, dar în prelungiri mi s-a părut că a fost o altă manieră de arbitraj, favorabilă norvegienilor.

Să așteptăm reacțiile presei sportive, ale specialiștilor și ale celor implicați direct în această dispută care, repet, se putea termina la fel de bine cu victoria naționalei noastre.

Norvegia: Kari Grimsbo (8 intervenții), Silje Magareta Solberg (3) – Mari Kristine Molid, Veronika Kristiansen (6 goluri), Ida Alstad (2), Heidi Loke (5), Stine Skogrand (2), Nora Mork (8), Stine Oftedal (6), Linn Jorum Sulland, Pernille Wibe, Betina Riegelhuth, Amanda Kurtovic (1), Camilla Herrem (4), Sanna Charlotte Solberg (1), Marta Tomac.

Selecționer: Thorir Hergeirsson.

România: Paula Ungureanu (11 intervenții), Ionica Munteanu – Gabriella Szucs, Crina Pintea, Adriana Nechita (6), Cristina Neagu (8), Aurelia Brădeanu (1), Gabriela Perianu (2), Luciana Marin, Valentina Ardean-Elisei (3), Oana Manea (6), Ana-Maria Tănăsie, Melinda Geiger (3), Eliza Buceschi (4), Patricia Vizitiu, Laura Chiper.

Antrenori: Tomas Ryde și Costică Buceschi.

Au arbitrat slovenii Bojan Lah și David Sok.

Citește și