Menținându-și ritmul de lucru, iată că neobositul octogenar Mihai Horga (La mulți ani, maestre!) începe anul 2024 prin stoarcerea înțelepciunii subtile și perene din Seva cuvintelor, carte care are ca motto mărturisirea Respir – deci cuget (evident, o altă variantă a miezoasei maxime carteziene) și care încorporează atât speranța autorului că mulți dintre cititori „se vor regăsi în unele cugetări”, cât și asigurările domniei-sale că toate cugetările opuscului sunt „gândite de mine și nu culese”...

Mă rog, le-am spus mai sus minicugetări pentru lungimea lor (numărul de cuvinte ce le compun). Dar tot ele, în ceea ce privește profunzimea și suculența (inclusiv cea dreasă cu rafinatul umor horgian), pot fi numite maxicugetări.

Fiind extrem de condensate, deseori lapidare până în vecinătatea elipticului și echivocului, citirea lor îl duce pe avizat cu gândul la faimoasele și absconsele formulări/cugetări taoiste: „Cel înălțat pe vârfuri nu va sta ferm, cel care calcă cu pași mari nu va înainta” (tradus de specialiști : cei doi sunt lacomul de putere și căutătorul de faimă); „Cel care cunoaște oamenii este înțelept; cel care se cunoaște pe sine este luminat”; „Cine știe nu spune, cine spune nu știe”. Sau poate că gândul îl va duce la formidabila înțelepciune japoneză, copios influențată de cea chineză: „Un obiect în plus e o grijă în plus”; „Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere”; „Nu există dușman mai periculos decât prostul”.

Aranjate în ordine alfabetică și grupate după cuvinte care încep cu respectiva literă (de exemplu, la „anotimp”: „Vara suntem mai dezghețați”, în schimb „Toamna devenim conservatori”; sau la „fan”: „Și un profan poate să fie fan...”), cugetările horgiene se caracterizează nu numai prin marea economie de cuvinte („Justiție fără injustiție, mai rar”, „Repetiția – mama enervării”, „Pe nebun nu-l poți înnebuni”, „Ministrul – mai mult ca prefectul”, „Plagiat – plaga creației”, „Putere – opoziția opoziției”, „Rău – argumentul forței în locul forței argumentului”, „Soartă – ce-ar face albinele fără trântori?”, „Țeastă – perechea țestului”, „Xerox – face copii, dar nu concepe”), ci și prin veritabile jocuri de cuvinte (la litera „J” chiar există un Joc de cuvinte: „Azile – nopți”, „Locomotiva – motive locale”, „Abuzată – fără buze”). Toate cugetările au ca scop, zic eu, „exploatarea la sânge” a cuvintelor, adică stoarcerea lor de ultima picătură de sevă artistică, întru descoperirea unor noi și desfătătoare conotații cu ajutorul omonimiei: „Gândac – dac gânditor”, „Interviu – dialog cu unul viu”, „Omonime – te invit să vii la cules în vii”...

În plus, ceea ce unor cusurgii „emancipați” (de felul postmoderniștilor) li se pare că-s defecte sau neîmpliniri artistico-filosofice (aferim, o filosofie accesibilă oricărui cititor negrăbit și fără prejudecăți), eu spun că de fapt sunt pilduitoare calități:

1)Valoarea cugetării constă, printre altele, în puținătatea cuvintelor întrebuințate de autor. Da, dar acele cuvinte, impecabil puse în propoziții sau versuri, care au divina capacitate de-a transmite lucruri multe și captivante, adică de a-i îndestula și/sau emoționa oricând pe cititori.

2)Mihai Horga nu recurge nici la subterfugii stilistice și nici la anglicisme (ambele la modă), ci își menține nealterat stilul simplu și folosește numai cuvinte românești (de regulă termeni obișnuiți, uneori arhaisme și regionalisme, alteori neologisme).

Nu știu dacă Mihai Horga cunoaște afirmația profesorului Gh. Bulgăr din prefața (Sinonimia lexicală în limba română) la Dicționarul de sinonime (Editura Albatros, 1972), cum că „numai limba spaniolă ne întrece în bogăția expresiilor și a metaforelor”, afirmație ce – în mod voalat – îi îndeamnă pe toți vorbitorii de limbă română să vegheze necontenit la frumusețea și puritatea ei. Instinctiv sau poate cu bună știință, autorul romașcan taman asta face...


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News