Cum Camera Deputaților a refuzat zilele trecute să ridice imunitatea Rovanei Plumb, ministreasa Mediului la vremea când se făcea trecerea ilegală a insulei Belina în administrarea Consiliului Județean Teleorman, via firmele lui Dragnea, avem încă o dovadă clară că în România postdecembristă nimeni (firește, cu excepția aleșilor) nu este mai presus de lege. Ceea ce înseamnă că democrația noastră originală merge (hâit) ca pe roate, astfel de accidente sau derapaje fiind nu doar încuviințate, ci chiar justificate de către sinistrul tandem Călin Popescu Tăriceanu – Liviu Dragnea și, desigur, fără ezitare duse la îndeplinire de preaslugarnicii lor fârtați: primul nu admite în ruptul capului că, aidoma tuturor cetățenilor, miniștrii penali trebuie să dea socoteală în timpul mandatului pentru faptele lor necușere, susținând sus și tare că DNA vrea să facă guvernul prin atari mijloace forte, iar celălalt (controversatul sforar Liviu Dragnea) vede în ele „un violent atac la adresa guvernului” și consideră că afacerea Belina este o simplă „ficțiune”.
Fără a intra în detalii, deodată dezgustătoare și revoltătoare, căci în aproape 28 de ani de postdecembrism nici unul dintre ipochimenii cu rol cârmuitor n-a avut curajul să-și recunoască vinovăția rezultată din tâlhărie în formă continuată și/sau din incompetență în formă sfidătoare, gândul mă duce la savurosul paradox dintre începutul comediei pesedisto-aldistă (premierul Mihai Tudose, știind că ceva este putred în târla sa, solicită public demisiile miniștrilor penali) și ceea ce a urmat după aceea: insistențele tuturor liderilor pesediști, inclusiv hazoasele încercări ale lui Tudose, de a-i convinge să rămână pe funcții, refuzul îndărătnic (mă rog, se simțeau atinși în demnitatea lor coțcărească) al acestora de-a mai rămâne în prima linie, oploșirea lor în stufoasa rețea guvernamentală și, nu în ultimul rând, înlocuirea ieșiților (mai puțin a aldistului Viorel Ilie) cu alții mult mai breji la delicatul capitol al moralității.
Mirarea mea este următoare: Dacă nedistinsa doamnă Rovana Plumb se declară apriori nevinovată, de ce s-a sustras cu atâta îndârjire procedurilor juridice din faza de cercetare? Apoi, de ce a ținut să le mulțumească tovarășilor de partid și năravuri pentru faptul că nu i-au ridicat imunitatea, ca și cum nu ea ar fi fost scăpată de coșmarul anchetei, ci chiar statul ar fi fost salvat de la o iminentă catastrofă? Pentru că, răspund tot eu, cu toții au fost nevoiți să procedeze în acest mod eminamente ticălos, dosarul Belina constituind în clipa de față vârful aisbergului mafiot sau micuța parte vizibilă din imensul și monstruosul sistem postdecembrist, pe care chiar ei au neobrăzarea să-l arate cu degetul. Sau poate nu pe el, ci trinomul Justiție – DNA – SRI, pe care nu izbutesc nici măcar să-l destructureze, necum să-l îngenuncheze. Și atunci, cumplit de furioși pe neputința lor de a-și face în voie mendrele, cochetează cu ideea suspendării președintelui...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News