urorile care aveau să revoluţioneze dansul anilor `20, consacrându-se pe cele mai mari scene de cabaret din lume sub numele „Gypsie Ladies” (Doamnele ţigănci), s-au născut în familia Gellért, evrei de origine maghiară din Baia Mare, la nouă ani distanţă: Flora, la 24 mai 1895, iar Piroska, la 9 mai 1904. Au copilărit în oraşul de pe malul Săsarului cu poveştile despre frumoasele dansatoare din aşezământul creat în Montmartre de vizionarul Rodolphe Salis, cabaretul „Le Chat Noir” (Pisica Neagră), „Folies Bergere” sau „Moulin Rouge” (Moara Roşie) din cartierul parizian Pigalle.

Drumul spre „Ţara Făgăduinţei”

În 1922, Flora şi Piroska Gellért au decis să-şi urmeze fratele mai mare, pe Zoltan – care se stabilise cu câţiva ani în urmă, la primul exod de după Primul Război Mondial în SUA al ardelenilor, în cartierul newyorkez Brooklyn – şi să devină dansatoare peste Ocean. Din Hamburg (Germania), surorile Gellért s-au îmbarcat pe vasul „The Reliance”, unul dintre cele două cumpărate de Guvernul SUA de la compania navală olandeză Koninklijke Lloyd pentru transportul transatlantic al emigranţilor, şi nu s-au mai oprit până la gura de vărsare a râului Hudson, pe Insula Ellis, poarta de intrare pe „Tărâmul Făgăduinţei”. Din păcate, traseul prin viaţă a celorlalţi membri ai familiei nu poate fi urmărit – din diverse motive, membrii familiei şi-au schimbat de mai multe ori numele de familie, iniţial în Schwarz, apoi în Serly, Deli şi Dolly. Din fericire, au rămas suficiente dovezi despre modul în care Flora şi Piroska Gellért au cucerit lumea. Iată povestea succesului lor.

Au cucerit America, Europa şi Asia

În foarte scurt timp de la debarcarea în SUA, băimărencele se recomandau ca fiind „dansatoarele internaţionale Nita şi Zita” - sora cea mare, Flora, şi-a luat numele de scenă Nita, iar cea mică, Zita. În 1925, surorile Gellért au solicitat cetăţenia americană, iar în 1928 au primit-o, conform publicaţiei oficiale „Petiţii pentru naturalizare în SUA din Districtul de Sud New York, 1897-1944”.

De o frumuseţe răpitoare, cele două erau extrem de mobile şi dezinvolte, aşa că prestaţia lor scenică era un amalgam nebunesc şi exploziv de contorsionism, cântec şi dans, cei care au consemnat prestaţia lor spunând că aceasta era o combinaţie de rumba cu vals, care ajungea până la ritmuri orientale, hawaiiene, tribale sau din estul Europei. Zita, sora cea mică, a fost primul impresar al duetului, tot ea fiind cea mai experimentată în arta dansului de cabaret – de altfel, Zita a fost cea care a învăţat-o pe sora ei mai mare să danseze.

Au cucerit New York, iar apoi, rând pe rând, America Centrală, America de Sud, Europa şi Asia, dansând în cele mai exclusiviste cabareturi din Argentina, Panama, Portugalia, Spania, Anglia, Franţa, Egipt, China, Japonia, Filipine etc. Au fascinat publicul cu costumele lor exotice şi foarte erotice, pe care şi le confecţionau manual, fapt care le suplimenta nota de unicitate şi mister.

Mobile, expresive, erotice, talentate şi atât de frumoase

Presa americană a vremii acreditează ideea că spectacolele celor două vedete internaţionale erau atât de vizionate, încât pentru semnarea contractelor promotorii se întreceau în oferte financiare exorbitante pentru acele timpuri. Toţi voiau să le vadă pe „ţigăncile exotice”, mobile, expresive, erotice, talentate şi atât de frumoase. În 1936, după o reprezentaţie în care fetele păreau că plutesc, ignorând gravitaţia, un critic din San Francisco nota exaltat: „Nita şi Zita sunt aproape eterice”.

Cele două surori au devenit celebre în scurt timp, iar unul dintre promotorii austrieci ai spectacolelor de cabaret a plătit o sumă importantă pentru a îndeplini unui nobil o fantasmă: un dans în doi, cuplul fiind format din tânăra, micuţa şi mobila Zita şi Arabella, o altă celebritate a vremii, supranumită „Doamna rubicondă”.

Succesul le-a determinat pe Flora şi pe Piroska să înveţe să se autoaprecieze, se autodenumeau „Prinţese”, şi să cearnă ofertele de spectacole, ca nişte vedete veritabile. Erau exotice, misterioase tocmai pentru că erau iubite fără să iubească, erau confidente fără să se-mpărtăşească. Însă cel mai de preţ calităţi ale lor au fost talentul şi libertatea de a nu-şi îngrădi nicicând visele, de a face arta aşa cum o simţeau, avangardist, contestat sau adulat, dar cum n-a mai făcut-o altcineva. Joseph Edward „J.E.” Bourgoyne, un ziarist din staff-ul cotidianului The Times-Picayune din New Orleans, a scris despre ele: „Aceste femei fabuloase transformă tot ceea ce ating în artă!”.

Nita şi Zita, sursă de inspiraţie

Remarcabila poveste de viaţă a surorilor Gellért a atras atenţia actriţelor Kathy Randels şi Katie Pearl. Ele au decis să readucă la viaţă povestea lui Nita şi Zita cu ajutorul dramaturgului Lisa D`Amour şi al scenografului Olivia Wildz. După doi ani de cercetare asiduă şi finanţări obţinute prin baluri de strângere de fonduri, producţia a avut premiera la sfârşitul anului 2000, în New Orleans (unde altundeva?), muzica fiind compusă de Tom McDermott. Piesa „Nita & Zita”, care aduce un omagiu celor două surori născute în Baia Mare (Kathy Randels o interpretează pe Nita, iar Katie Pearl joacă rolul Zita), a avut un succes nesperat în SUA, fiind prezentată timp de câţiva ani pe numeroase scene importante, chiar şi în New York, pe Broadway, şi câştigând, în 2003, un prestigios premiu Obie.

Lisa D`Amour, care a fost şi regizorul piesei, a spus: „Atât de mult din ceea ce avem îşi trage rădăcina din ceea ce ne-au lăsat Nita şi Zita. Atât de multă înţelegere, stil şi dragoste se regăsesc în ceea ce au creat! Doar dacă priveşti, dacă încerci să le înţelegi creaţiile, reuşeşti să le înţelegi şi pe ele... Când am scris piesa am ajuns să mă simt aproape româncă, să mă îmbrac aşa cum arătau ele în fotografiile vremii. Şi cred că le-am înţeles”.

Viaţa în New Orleans

Surorile Flora şi Piroska Gellért, născute în Baia Mare în 1895, respectiv 1904, în familia unor evrei de etnie maghiară, au emigrat în SUA în 1922, şi au intrat în elita dansatoarelor de cabaret sub numele de scenă „Nita” şi „Zita”. Fascinanta lor poveste continuă cu viaţa pe care au dus-o cele două băimărence după ce s-au retras de pe scenă, în New Orleans.

Nita şi Zita au dansat în întreaga lume, aşa cum visau în copilăria petrecută pe malul Săsarului, până în 1947, când s-au stabilit în sudul însorit al Americii de Nord, într-o vilă edificată în stil colonial de pe strada Dauphine din New Orleans (statul Louisiana), „maternitatea” jazzului. Băimărencele au continuat să danseze în localurile de lux de pe Bourbon Street, din exclusivistul Cartier Francez, până la retragerea lor de pe scenă, în anii `50. Apoi, casa le-a devenit refugiu.

Îşi trăiau viaţa cu nonşalanţă, fără să le pese de gura lumii, iar asta le-a făcut repede legendare în cel mai vechi cartier al oraşului. Vecinii, în mare parte imigranţi italieni şi irlandezi, le-au privit dezaprobator, cu suspiciune şi reticenţă pe cele două surori, bârfele de cartier acreditând ideea că „ţigăncile” au ceva ocult, misterios, în comportamentul lor. Însă, surorile n-au făcut nimic pentru a le câştiga simpatia. Zvonurile vremii aminteau de faptul că mergeau la supermarketul Schwegmann îmbrăcate în rochii de epocă, că făceau plajă complet dezbrăcate, că şi-au pictat singure întreaga casă, atât în interior, cât şi în exterior, cu culori şi nuanţe vii (predominant roşu, alb şi roz) şi modele „sălbatice”.

Cel puţin partea referitoare la decorarea casei coloniale este reală, pe lângă pictarea cu modele abstracte a pereţilor, Flora şi Piroska au tencuit, au schimbat podelele şi au reparat acoperişul. Decorarea imobilului a fost făcută la fel ca un dans de cabaret, cu şiraguri de mărgele care spânzurau pe post de perdele de arcadele casei, cu fotografii ale Nitei şi Zitei în timpul spectacolelor, sumar îmbrăcate, aliniate pe pereţi. Efectul de sclipitor, dominant, dădea impresia mai degrabă a unui fantastic club de noapte, decât al unei locuinţe.

Primele antrenoare de fitness

După retragerea din spectacolele de dans, într-o cameră a casei lor, surorile Gellért ofereau lecţii de dans şi de fitness. Nita şi mai ales Zita au fost printre primele antrenoare de fitness din lume, în crezul lor de viaţă exerciţiile fizice pe ritmul muzicii fiind considerate cele mai importante, cele care îţi menţin vitalitatea şi pofta de viaţă. Erau anii `50, anii de început ai fitnessului, fenomen promovat intens în emisiuni de televiziune îndeosebi de americanul Francois Henri „Jack” LaLanne, considerat peste Ocean ca fiind un supererou, cel care a „decretat” că „nutriţia şi cultura fizică poate să mântuiască America”.

Un anunţ dintr-un ziar al vremii consemna o reclamă a surorilor Gellért:

„Nita şi Zita, Dansatoare Internaţionale, studio de exerciţii pentru persoane între 25 şi 60 de ani, care vor să-şi îmbunătăţească sănătatea corpului şi a minţii. Toată lumea trebuie să exerseze, însă persoanele mature au nevoie de exerciţii uşoare şi lente pentru a avea un tonus bun.”

Creatoare de modă

Nu s-au măritat niciodată, deşi, lesne de anticipat, n-au dus niciodată lipsă de pretendenţi, însă au ales să trăiască până la moarte „în lumea lor”, doar ele două, împreună, aşa cum au plecat din Baia Mare. Flora (cunoscută sub numele de scenă Nita), sora mai mare, a murit în 1985, la vârsta de 90 de ani. Piroska (Zita) s-a stins din viaţă în 1991, la vârsta de 87 de ani. Până la sfârşitul vieţii au trăit cum au dorit, fără să ţină seama de cutumele sociale, purtând haine viu colorate, multe dintre acestea fiind transformate din vestimentaţia pe care o cumpărau de la un magazin local, Judy`ws Collage, al doamnei Cindy MacMurray, cea care, după moartea surorilor, a creat un site omagial în memoria Nitei şi Zitei.

Singurii oameni prezenţi la înmormântarea Piroskăi (Zita) au fost un rabin şi Betty Kirkland, vecina surorilor Gellért. Se spune că la moartea lui Zita, aceasta mai avea o singură rudă în viaţă, iar doamna Kirkland a obţinut permisiunea acesteia să vândă bunurile surorilor. Această vânzare a durat... cinci ani, timpul fiind explicabil prin cantitatea impresionantă de piese vestimentare unicat, colecţia Gellért având mii de piese de îmbrăcăminte realizate manual, la care s-au adăugat sute de fotografii cu performanţele scenice ale cuplului Nita şi Zita, perdele lucrate manual din şiraguri de mărgele, afişe care făceau publicitate spectacolelor etc. Doamna Kirkland a închis „magazinul Gellért” în 1996. Aceasta a stârnit un adevărat război în New Orleans, mai mulţi comercianţi de îmbrăcăminte licitând pentru ca protectoarea memoriei şi imaginii surorilor Gellért să le vândă produsele rămase. Însă, femeia a decis ca toate creaţiile de artă vestimentară rămase nevândute – rochii, pantofi, genţi şi veşminte de cap – să fie vândute prin intermediul unui singur magazin din oraş, specializat în comercializarea de îmbrăcăminte de epocă.

Acestea sunt considerate astăzi elemente de colecţie extrem de râvnite şi sunt cumpărate de colecţionari de profil, inclusiv la licitaţii – de altfel, unul dintre costumele lor de scenă a fost achiziţionat de Muzeul de Stat din Louisiana.

Cele două băimărence sunt înmormântate una lângă alta, în cimitirul Hebrew`s Rest din New Orleans. După moartea Zitei, în 1992, casa a fost cumpărată de Harold şi Holly Gee, aceştia încercând să conserve mare parte a modului original şi avangardist în care surorile Gellert au decorat-o. Din 2005, casa a primit destinaţia de studio de creaţie a obiectelor de artă vestimentară, iar designerul de modă Maio a mărturisit, fascinată, că a lucrat timp de patru ani „pe Dauphine Street 2068, în acel spaţiu inspirant, şi multe din magiile create de cele două surori, Nita şi Zita, au rămas intacte”.

Citește și