Un roman poliţist, plin de situaţii comice, de întâmplӑri care mai de care mai extraordinare, cu un mesaj clar care apare în toatӑ limpezimea lui...cristalinӑ la sfârşitul cӑrţii.

Un puşcӑriaş pe nume Hogan, ʺ...dupӑ treizeci de ani petrecuţi în slujba crimei, fusese pe bunӑ dreptate scos la pensie, asigurându-i-se pe tot restul vieţii casӑ şi masӑ la Dartmoor.ʺ

Acest Hogan e în posesia informaţiei unde s-ar afla un diamant în valoare de un milion de lire sterline. Ajuns în ultimele momente ale vieţii, îşi face testamentul. ʺCe testament şi-ar fi putut face un bӑtrân deţinut? Trupul îi aparţinea de-acum ţӑrânii, sufletul-iadului, iar hainele-statului.ʺ

E bine totuşi cӑ nu rӑposeazӑ înainte de a da informaţii despre locul unde se ascunde diamantul. ʺA doua zi, bӑtrânul Hogan se dӑdea huţa pe inelul lui Saturn şi, privind în urmӑ de la o depӑrtare de mii de ani luminӑ spre planeta noastrӑ mӑcinatӑ de indigestie, îşi frecӑ mâinile mulţumit: Miss Evelyn Weston era moştenitoarea unui milion de lire sterline.ʺ

Mai multe ʺechipajeʺ, cu oameni mai buni sau mai rӑi, pleacӑ în descoperirea statuetei ʺBuddha meditândʺ, în interiorul cӑreia s-ar afla diamantul. Cel mai simplu mod de a descoperi strӑlucitorul material din carbon, era urmӑrirea peste tot a lui Evelyn Weston. Norocul ei cӑ este ocrotitӑ de profesorul Bannister (echivalentul unui personaj mult mai cunoscut din zilele noastre-profesorul Langdom din romanele lui Dan Brown).

Pentru profesorul Bannister Evelyn devine ciclonul blond. ʺeste pentru a douӑ oarӑ când îi tulburӑ liniştea apӑrând în viaţa lui ca o vijelie, cu strӑfulgerarea neaşteptatӑ a pӑrului ei blond. Ca un ciclon!ʺ

P. Howard a scris un roman care, deşi intrӑ în categoria celor poliţiste, degajӑ un sentiment de relaxare, de bunӑ-dispoziţie. Unul dintre personaje, un rӑufӑcӑtor, ʺ... era înalt ca de un metru nouӑzeci, predispus la îngrӑşare, chel şi pe nas avea o cicatrice hidoasӑ.ʺ

Cu un aer firesc, autorul zice despre amintitul personaj cӑ ʺPӑrea un tip jovial, cumsecade, şi avea toate motivele sӑ fie aşa, fiindcӑ abia ieşise din închisoarea Dartmoor.ʺ

Existӑ şi jocuri de cuvinte în carte. Interesant şi cu mai multe subînţelesuri, Rejtő Jenő scrie:
ʺFata respira regulat, profesorul însӑ citea neregulatʺ

Neaşteptate elemente de comparaţie foloseşte scriitorul. ʺGreta [...] avea în pӑr o fundӑ albastrӑ şi când zâmbea pӑrea un premier japonez demisionat din jurnalele cinematografice.ʺ

Remarc apoi cu mare plӑcere vioiciunea inspiraţiei autorului, pe care-l admir şi pentru urmӑtoarea frazӑ:ʺCu zâmbetul ei amintind de statuile antice, dar care aducea totodatӑ cu simptomele oricӑrei boli mintale legate de obtuzitate, Greta aşezӑ bibeloul în buncӑrul impenetrabil al încӑpӑţânӑrii ei.ʺ

O carte care meritӑ sӑ fie cititӑ. Dialogurile şi situaţiile neprevӑzute în care ajung personajele sunt ʺsarea şi piperulʺ. Când cineva e pus sӑ descrie un personaj pus pe rele, o face astfel:ʺEra un tip înalt, cu mustӑcioarӑ, cu faţa plinӑ de negi şi cu cicatrice la subsuara dreaptӑ.ʺ

Când ne-am aştepta ca descrierea sӑ fie arhisuficientӑ, anchetatorul vrea sӑ afle mai multe(?): ʺVreun semn de recunoaştere bӑtӑtor la ochi nu avea?ʺ

Desigur cӑ şi rӑspunsul este pe mӑsurӑ: ʺDuhnea a bӑuturӑʺ

La un moment dat, în roman se fac pregӑtiri pentru o nuntӑ. ʺLocalnicii îmbrӑcaţi de sӑrbӑtoare mişunau pretutindeni. Se pregӑteau pentru nunta fiicei lui Wollishoff. [...] rândaşul şi portarul primiserӑ un rând de haine nou-nouţe de la Mr. Rancing, iar Victoria, consoarta grӑdinarului Kratochvil, îşi pieptӑnase pӑrul.ʺ

Pânӑ la urmӑ, totul se terminӑ cu bine, dupӑ atâtea peripeţii, chiar şi prin nesfârşitele nispuri ale Saharei. Iar nouӑ, cititorilor, Rejtő Jenő, alias P. Howard ne transmite un mesaj la care avem ce reflecta:

ʺViaţa este aidoma vestei la un costum de varӑ: scurtӑ şi fӑrӑ rost.ʺ

Putem sӑ-l contrazicem?...

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News