Marea parte a acestei cӑrţi o formeazӑ interviurile acordate de autor în perioada 1999-2010. Întrebӑrile şi rӑspunsurile cele mai interesante apar în rândurile urmӑtoare.

Invitat de Horia Bӑdescu în 1999 sӑ-şi punӑ o întrebare lui însuşi, Basarab Nicolescu spunea: „Îmi va acorda oare Dumnezeu sau destinul suficient rӑgaz pentru a putea spune tot ceea simt cӑ trebuie sӑ spun? Dar la aceastӑ ultimӑ întrebare îmi este imposibil sӑ rӑspund”.

Prin aceste cuvinte înţeleg dorinţa autorului de a gӑsi nemurirea, pentru cӑ mintea lui iscoditoare se va strӑdui sӑ gândeascӑ totdeauna „pe lângӑ” pentru a gӑsi rӑspunsuri despre lumea care ne înconjoarӑ, fie microscopicӑ, fie macroscopicӑ. Probabil cӑ avem aici cel mai bun exemplu al omului care trӑieşte punându-şi întrebӑri şi gӑsind rӑspunsuri, pe numele sӑu Basarab Nicolescu.

În interviul acordat lui Claudiu Târziu în 2010, autorul face precizӑri interesante despre aşa-zisa „particulӑ a lui Dumnezeu”. Acesta este titlui unei cӑrţi, pus de editor, pentru un mai mare impact la public. Mai departe, jurnaliştii au fӑcut legӑtura (inexistentӑ, de altfel) între fizicienii de la Geneva şi bosonul Higgs pe care editorul menţionat l-a numit „particula lui Dumnezeu”. Concluzia lui Nicolescu: „E doar o gӑselniţӑ de presӑ, fӑrӑ legӑturӑ cu realitatea”.

Tot în acest interviu, autorul spune cӑ legile naturii şi coerenţa dintre ele nu se pot imagina fӑrӑ existenţa unui „Terţ ascuns”, care nu-i Dumnezeu, ci „o putere a lui Dumnezeu”.

Dacӑ tot e vorba de legile naturii, autorul zice cӑ adevӑrata viaţӑ este dupӑ moarte, iar acest lucru, se spune în finalul interviului, îl ştie din ştiinţӑ şi din filosofie.

Ştiinţa şi religia par a fi din ce în ce mai apropiate în încercarea gӑsirii Adevӑrului. Autorul acestei cӑrţi a cӑutat toatӑ viaţa cӑi de apropiere între ele. Papa Ioan Paul al II-lea a spus, la sfârşitul reabilitӑrii lui Galileo Galilei, proces la care a fost invitat şi Basarab Nicolescu, cӑ „Epoca lui Galilei a fost una a simplicitӑţii, epoca actualӑ este una a complexitӑţii, a adevӑrului plural!”. Autorul cӑrţii n-şi ascunde emoţia pe care a simţit-o auzindu-l pe papӑ spunând asemenea cuvine!

În interviul acordat lui Luigi Bambulea în 2008, Basarab Nicolescu zice cӑ omul s-a crezut egalul lui Dumnezeu, „înlocuind raţiunea divinӑ cu raţiunea umanӑ şi adevӑrul unui mister cu adevӑrul legat de reprezentare: reprezentӑrile au fost puse în locul misterului”. Şi autorul spune lucrurilor pe nume mai departe: „prin aceastӑ derivӑ s-a ajuns la aceastӑ dramӑ profundӑ”, cӑ singurul adevӑr este adevӑrul ştiinţei”. Interesant...

„Scutirea de nemurire”-zice autorul – a asigurat cunoaşterea. Întrebat de Cassian Maria Spridon ce argumente, în afara celor biblice, are pentru afirmaţia fӑcutӑ, Basarab Nicolescu dӑ un rӑspuns în care, dupӑ pӑrerea mea, nu spune, de fapt, nimic. Citez: „...ce este moartea dacӑ nu o schimbare pe un anume nivel de realitate, trecerea de la ordine la dezordine. Asta nu înseamnӑ cӑ nu existӑ în acelaşi timp un alt nivel de realitate, în care se trece de la dezordine la ordine. Cu alte cuvinte, moartea, despre care este vorba aici, sau nemurirea, este din nou în timp. Dar în netimp sau într-un alt timp – nu existӑ neapӑrat numai timpul fizic – existӑ alte procese de entropie descrescӑtoare”.

Fӑrӑ îndoialӑ, Basarab Nicolescu este o valoare în cultura româneascӑ şi cea universalӑ totodatӑ. Spunea, în interviul publicat de www.caravancafe-des-arts.com şi preluat de www.ceruldinnoi.ro : „Eu cred cӑ atitudinea corectӑ este de a concepe pur şi simplu realitatea ca pe un cristal care are diferite faţete…realitatea este una şi multiplӑ totodatӑ”.

Iatӑ atitudinea pe care secolul XXI o impune !

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News