Poemul eroic „Toldi” a apӑrut în 1846. Poetul naţional maghiar Petőfi Sándor, îi scria lui Arany: ”Lui Arany János, Pesta, 4 februarie 1847. Vă salut! Azi am citit Toldi, azi am scris acestă poezie pe care v-o trimit. Vreau cât mai repede să vă aduc la cunoștință surpriza, bucuria și încântarea pe care opera dumneavoastră a trezit-o în mine.”
(http://mirel-matyas.blogspot.com/2015/12/legenda-lui-toldi-miklos-isi-are.html)

Arany nu uitӑ de cel care i-a fost sursa în scrierea trilogiei şi începe fiecare fiecare capitol cu un citat din Ilosvai. Toldi (a)pare „Ca un foc de noapte, toamna, lângӑ stânӑ / Pâlpâind în pusta largӑ şi bӑtrânӑ”

Iar cititorii au dovada imediatӑ cӑ au de citit despre un supererou cum n-a mai fost altul: „De-ar putea sӑ-nvie, sӑ se-ntoarcӑ-n lume, / Trei ca voi n-aţi duce greu-i buzdugan,”

Miklós are un frate, György, prieten cu fiul regelui Ce diferenţӑ între cei doi... Miklós „strânge fânul, cu argaţii-n rând” / György la curte-şi trece veacul, petrecând.”

La o petrecere, la care autorul se întreabӑ: „La vӑdana-n doliu astӑzi oare ce-i? / [...] / Al lui Toldi Lörincz parastas sӑ fie? / Ori sӑtulӑ-i soaţa de grea vӑduvie, / Şi se rânduieşte pentru noua nuntӑ, / Altuia sӑ-i deie floarea ei cӑruntӑ?”, Toldi Miklós rezistӑ cӑt rezistӑ în faţa batjocorei slugilor fratelui sӑu, dar totul are o limitӑ. Puternic cum îl ştim, ia un bolovan uriaş şi-l aruncӑ spre unul care era mai guraliv, care moare pe loc.

Fratele György vede acum o bunӑ posibilitate de a scӑpa de fratele sӑu.
„Altfel, bucuros îi c-a ucis mezinul / I-a picat în mâini sӑ-şi verse veninul. / Viclenescu-i cuget - drum ai strâmbӑtӑţii / Stӑ sub scutul legii şi brâul dreptӑţii / Prins sӑ fie-ndatӑ, dӑ poruncӑ vajnic, / Sӑ se pedepseascӑ ucigaşul, straşnic.”

Miklós ia drumul pribegiei pentru a nu fi pedepsit. Nu i-a fost uşor...„Papura-i fu patul, muşuroiul pernӑ.”.

Adoarme mai mult „... dimineaţa, sub lumina clarӑ, / Când s-au dus ţânţarii şi-i tӑcere iarӑ”

Arany János descrie absolut fermecӑtor modul cum somnul vine pe la viteazul Toldi Miklós: „Şi pe buze-i toarnӑ miere grea de vis / Strânsӑ din potirul macilor deschis / Miere fermecatӑ şi atât de dulce / Bunӑ pentru Toldi Miklós sӑ mi-l culce.”

Legendarul erou se bate cu doi lupi, pe care-i rӑpune cu forţa sa extraordinarӑ. Scapӑ din orice primejdie, indifrent cât ar fi de grea. „ ...Necazul cu cât îl loveşte / cu atât lui Miklós îndrӑzneala-i creşte.”

Chiar îi trece prin gând sӑ-şi ucidӑ fratele, dar raţiunea şi încrederea cӑ va veni şi ziua judecӑţii fratelui cel rӑu îl determinӑ sӑ n-o facӑ.
„Dacӑ ţi-ai ucide fratele,-nţelegi?/ Ţi-ai ucide, Miklós , viaţa ta de veci! / Nu te teme ! Domnul vede toate, toate./ Lasӑ-i Lui pedeapsa pentru nedreptate !”

Toldi merge cu barca, Arany ne încântӑ din nou cu versurile sale.
„Toldi mânӑ barca,- vâslele mӑiastre, / Rӑscolesc oglinda undelor albastre / Stropi mӑrunţi de apӑ împrejurul spalӑ / ca o purpurie ploaie sideralӑ.”

Eroii sunt întotdeauna de partea celor care au nevoie de ei, de partea celor care nu au forţa sӑ se apere de duşmani. În poemul lui Arany, un ceh – înzestrat şi el cu o forţӑ rar întâlnitӑ - este cel pe care Toldi îl biruieşte. „Miklós strâinge, strânge,/ Degetele toate cehului îi frânge; / Şi ca-n primӑvarӑ, când se mai desghiaţӑ / Şi pornesc sӑ curgӑ ţurţurii de ghiaţӑ, / Sângele cald astfel picurӑ din deşte: / Cehul de-a lui Toldi forţӑ se-ngrozeşte.”

Toldi e un om bun. Nu-l omoarӑ pe ceh, dar pune condiţia „Chiar de-ar fi potopul ţara sӑ ţi-o-nece, / Tu în ţara noastrӑ, tu nu vei mai trece".

Om fӑrӑ onoare, cehul promite, dar încearcӑ sӑ-l omoare pe Toldi înfingându-i spada în spate. De partea eroului omagiat de Arany stӑ întreaga naturӑ. Dunӑrea e oglinda în care Miklós vede mişcarea mişeleascӑ a duşmanului sӑu. Acum nu mai existӑ iertare!
„Se prosternӑ cehul: „Milӑ! Îndurare! / Cere-o de la Domnul: iatӑ-a lui cӑrare”!”

Regele, care aflӑ de extraordinara faptӑ de vitejie a lui Toldi, îl primeşte în rândurile soldaţilor sӑi. „Pe viclean, nӑpraznic Miklós îl zdrobea; / Dar unui prieten şi cӑmaşa-i da.”

O altӑ modalitate de a spune „Cin-se ia cu mine bine / Îi dau haina de pe mine”, un alt prilej pentru mine de a descoperi o mentalitate comunӑ la douӑ popoare pe care istoria le-a pus în poziţii antagonice, dar care gândesc la fel...

Iar despre Miklós, autorul ne spune cӑ „...la-nsurӑtoare n-a pӑşit vreodatӑ.”

„ N-a lӑsat pӑmânturi, vite şi comori / Nici – ca sӑ se certe, rӑi – moştenitori / Dar mai preţioasӑ decât turme-ntregi, / Gloria-i rӑmase, dӑinuind în veci.”

Desigur, gloria dӑinuieşte în veci şi prin memorabila operӑ lӑsatӑ de Arany János.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News