Maramureşul este interesant din punctul de vedere al cifrelor statistice legate de populaţia de la oraşe şi sate, de numărul de maramureşeni care au acces la utilităţi în secolul al XXI-lea.
Statisticile arată cât se poate de clar că noile oraşe apărute după anul 2004 nu îndeplinesc în totalitate criteriile din PATN aferente rangului III (urban), inclusiv pe cel legat de numărul minim de locuitori (Dragomireşti şi Săliştea de Sus), pe cele legate de infrastructura de transport, tehnico-edilitară.
Tocmai de aceea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pregăteşte o nouă clasificare a aşezărilor din România, potrivit căreia oraşele Târgu Lăpuş, Dragomireşti şi Săliştea de Sus ar putea fi încadrate în lista centrelor urbane cu caracteristici rurale. De la aceste statistici existente la ora actuală pleacă planurile autorităţilor judeţene pentru următorii patru ani, până în 2020.
Din Strategia de Dezvoltare Durabilă a judeţului pentru perioada 2014-2020, document aflat în dezbatere publică, aflăm că 10 comune din judeţ au sub 1.500 de locuitori, „pragul minim stabilit pentru rangul IV din PATN, iar în judeţ există şapte UAT-uri cu sate care numără între 50 şi 100 de locuitori, precum şi mai multe cătune care sunt ameninţate cu dispariţia pe termen mediu”. „Totuşi, în mediul rural există comune care au potenţial de a deservi cu infrastructură şi servicii zonele rurale adiacente, unele îndeplinind astfel de funcţii încă din perioada interbelică, când erau reşedinţe de plasă (ex. Ocna-Şugatag).
Apoi, 60% dintre locuinţele din judeţ sunt încălzite cu sobe pe bază de combustibil solid, cu impact negativ asupra mediului înconjurător, iar 3% sunt neîncălzite. Doar 39% dintre acestea dispun de alimentare cu gaze naturale, în contextul în care zona Maramureşului istoric nu dispune de o conductă de alimentare. În judeţ încă există cătune care nu dispun de alimentare cu energie electrică, precum şi locuinţe deconectate de la reţea, din diferite motive (1,2% din fondul locativ)”, se arată în respectiva Strategie.
Oraşe doar cu numele
Rezultatele recensământului din 2011 relevă faptul că oraşele de rangul III (Cavnic, Dragomireşti şi Săliştea de Sus) nu îndeplinesc o parte dintre criteriile aferente acestui rang impuse de PATN, dintre care cel mai important este cel legat de pragul minim de locuitori (5.000), precum şi pe cele legate de ponderea populaţiei ocupate în activităţi nonagricole, infrastructura sanitară, educaţională, de transport şi tehnico-edilitară, mai ales în cazul oraşelor noi – Dragomireşti şi Săliştea de Sus.
Comune care vor dispărea
Din informaţiile venite de la Consiliul Judeţean Maramureş, mai aflăm că unele comune, precum Poienile Izei, Ariniş, Bicaz, Boiu Mare, Gârdani, Oarţa de Jos, Coaş, Asuaju de Sus, Vima Mică şi Băseşti nu mai ating pragul minim de 1.500 de locuitori impus pentru localităţile de rangul IV din PATN, „situaţie nesustenabilă pe termen lung. Este de aşteptat ca numărul comunelor aflate în această situaţie să urce până la circa 15 până la orizontul anului 2020, dat fiind gradul avansat de îmbătrânire demografică şi faptul că multe comune din judeţ au între 1.500 şi 2.000 de locuitori (de ex. Onceşti, Băiţa de sub Codru, Rona de Jos sau Sălsig)”.
O nouă clasificare a aşezărilor
După cum se ştie, în prezent, MDRAP lucrează la un nou sistem de clasificare a reţelei de aşezări din România, în strânsă corelaţie cu Strategia de Dezvoltare Teritorială a României pentru orizontul 2035, care propune o abordare policentrică în managementul teritoriului naţional. „Conform versiunii draft a acestui document, localităţile urbane din judeţul Maramureş vor fi reclasificate astfel: poli regionali secundari, municipii de importanţă regională, cu o populaţie de peste 100.000 de locuitori – Baia Mare; poli judeţeni secundari, municipii cu rol de echilibru la nivelul judeţelor, având populaţie de peste 20.000 de locuitori – Sighetu Marmaţiei; centre urbane cu rol zonal, oraşe cu rol de servire teritorial la nivel subjudeţean, cu o populaţie de peste 5.000 de locuitori: Borşa, Târgu Lăpuş, Vişeu de Sus. Referitor la acest aspect, primarul din Borşa, Sorin Timiş, a declarat că propunerea venită de la Bucureşti este mai mult decât binevenită, pentru că în sfârşit se recunoaşte valoarea oraşului.
„Ar fi foarte bine pentru noi, pentru că asta arată că Borşa are valoare şi nu e doar un oraş la capătul României. De la 1 mai 2016, Borşa şi Ulmeni sunt singurele oraşe din Maramureş care pot îndeplini rolul de vizare a autorităţilor de construcţie. Din 1 mai, primăriile nu pot elibera decât autorizaţii de construcţie pentru case şi anexe gospodăreşti. Borşa are un birou de urbanism foarte bun şi vom deveni, de la 1 ianuarie 2017, centru zonal de avizare a construcţiilor pentru Maramureşul istoric. Toate acestea arată că Borşa are valoare şi poate de aici şi intenţiile celor de la Bucureşti. Cu siguranţă că dacă am deveni centru zonal ar veni şi mai mulţi bani şi investiţii mai multe”, a adăugat primarul Sorin Timiş.
Intenţia Ministerului este de a mai crea în Maramureş centre urbane cu funcţii specializate, aici fiind luate în calcul localităţile Tăuţii Măgherăuş, Baia-Sprie, Cavnic, Dragomireşti, Săliştea de Sus, Seini, Şomcuta Mare şi Ulmeni.
În plus, conform acestei clasificări, „Dragomireşti, Săliştea de Sus şi Târgu Lăpuş sunt oraşe cu caracteristici rurale, prin prisma dinamicii populaţiei, a structurii ocupaţionale, a ponderii ridicate a populaţiei rezidente în satele componente şi a calităţii infrastructurii de transport”, se arată în acelaşi document.
„Pe noi nu ne-ar deranja absolut deloc să fim oraş cu caracteristici rurale. De ce să mă supere realitatea? Că asta suntem. Din contră, ar fi foarte bine pentru noi, pentru că am avea acces şi la fonduri care acum sunt numai pentru mediul rural. Noi avem 13 sate, deci 55% din populaţie e rural. Acum sunt tratat ca şi oraş, deşi am peste 50% rural şi nu e corect”, a explicat primarul din Târgu Lăpuş, Mitru Leşe.
Un alt aspect relevant la nivel judeţean, dată fiind ponderea de circa 40% a populaţiei rurale, este identificarea unor poli rurali, comune care au potenţial de dezvoltare şi de deservire a zonelor rurale adiacente, cele mai multe aflate la mare depărtare de centrele urbane, cu diferite servicii administrative, medicale, sociale, educaţionale, comerciale, culturale etc.
Astfel de localităţi au existat în perioada interbelică, când judeţele erau organizate în plase, fiecare având o reşedinţă de plasă. La nivelul judeţului Maramureş, localităţile rurale care îndeplineau această funcţie, la nivelul anului 1938, erau: Ocna-Şugatag şi Copalnic Mănăştur, ultima făcând parte din judeţul interbelic Satu Mare.
Conform propunerii MDRAP, bazată pe valorile Indicelui de Dezvoltare Teritorială, comunele Botiza, Ocna-Şugatag şi Petrova ar putea juca acest rol de deservire microregională în zona Maramureşului istoric. Primarul din Ocna-Şugatag, Mihai Ivasziuk, a declarat că transformarea localităţii pe care o conduce în ceea ce se vrea a fi un pol rural ar însemna „gânduri în plus, mult mai multă treabă ca şi până acum.
Dacă ar fi aşa, atunci am avea şase localităţi arondate, cum a fost în interbelic, când Bârsana a aparţinut de noi şi până la Strâmtura. Ar fi la noi Budeşti, Călineşti, Deseşti, Giuleşti, Bârsana şi Strâmtura. Am văzut că se doresc a fi create orăşele între 20 şi 40.000 locuitori, ori atunci noi am avea peste 25 mii de locuitori”.
Preluare: InfoMM.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News