Potrivit traditiilor, in ziua Sfantului Ion se incheie perioada Sarbatorilor de iarna, incepute de ziua Sf. Nicolae (6 decembrie). Se zice ca dupa Sf. Ion se boteaza gerul, adica gerul incepe sa nu-si mai face simtita prezenta. Sf. Ion este considerat ocrotitorul pruncilor, iar mamele se roaga lui pentru a naste copii sanatosi, fara malformatii. Se zice ca cine nu se veseleste in Ziua Sf. Ion va fi trist tot anul.

Botezul Ionilor şi binecuvântatul minerilor sunt doar două dintre tradiţiile sărbătorite şi azi de oameni, care cred că ceremoniile au rolul de a întări legătura comunităţii cu valorile creştine.

Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din România. Pe lângă marele număr de persoane care poartă numele de Ion, Ioan, Ioana, Ionel, Ionela ori Ionică sau Ionuţ, există şi tradiţii care sunt păstrate din vremuri imemoriale. În unele zone, în ajunul sărbătorii de Sfântul Ioan Botezătorul, are loc botezatul Ionilor. În comunităţile în care este păstrat acest obicei, Ionii sunt conduşi cu alai la râu. Acolo, preoţii îi “botează”, adică le toarnă pe capete apă luată din râul în care, în prealabil, s-a turnat apă sfinţită cu ocazia liturghiei de Bobotează.

Oamenii cred că această ceremonie are rolul de a întări legătura comunităţii cu valorile creştine şi de a sublinia angajamentul sătenilor de a respecta valorile creştinismului. În anumite zone, există izvoare care poartă numele Sfântului Ioan. Apa din aceste izvoare este binecuvântată de preoţi de Bobotează, apoi, sătenii merg, în primele ore ale dimineţii de Sfântul Ioan să ia apă din izvor. Există credinţa, în unele comunităţi, că dacă oamenii privesc noaptea într-un vas cu apă neîncepută luată din Izvorul Sfântului Ioan şi dacă au inima curată, pot să întrevadă elemente din viitorul lor.

O altă tradiţie este binecuvântatul minerilor. La Ocna Dej, de exemplu, preotul din comunitate îi binecuvântează în ajunul zilei de Sfântul Ioan pe minerii care coboară în adâncul minei de sare. Astfel, aceştia au credinţa că vor fi feriţi de probleme tot anul care începe. Apa sfinţită este păstrată într-un butoi depozitat în naosul unei capele subterane, sculptate în sare, la o adâncime de peste 120 de metri sub scoarţa pământului şi în care minerii ajung după ce străbat un tunel lung de doi kilometri, scobit în sare. Capela îi este dedicată protectoarei minerilor, Sfânta Varvara. Însă unul dintre sfinţii preferaţi ai minerilor este Sfântul Ioan Botezătorul, care are un vitraliu dedicat special în capela subpământeană.

In trecut de Sfantul Ioan avea loc Torontoiul sau Iordanitul femeilor, un ritual din care s-a mai pastrat doar ospatul final, ospat ce incheie astfel ciclul sarbatorilor de iarna. Iordanitul femeilor avea un ritual strict, in care nevestele batrane le primeau in grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la rau sa le stropeasca si apoi faceau o masa comuna.

"In multe sate din Maramures se mai tine obiceiul Vergelului sau, altfel spus, spargerea Craciunului. Fetele de maritat pregatesc cosuri cu bautura si mancare. Feciorii merg si iau fetele de acasa si le dic in curtea unde se tine Vergelul. Tot ei sunt si cei ce platesc muzicantii. In hora intra fetele ce se vor marita in acest an si formeaza viitoarele cupluri, toata petrecerea incheiundu-se cu un ospat comun, care sparge perioada sarbatorilor de iarna", a declarat pentru citynews.ro conferentiar universitar Delia Suiogan.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News