Firește, cu condiția ca ei să ajungă în Parlament, unde este de presupus că vor face pentru alegători taman cât predecesorii lor. Că doar n-o fi cineva atâta de naiv să aștepte ca niscaiva membri de partid să repare ceea ce vreme de 27 de ani au înfăptuit toate guvernele, parte din inițiativa lor tâlhărească, parte la comenzile venite din afară. Unde mai pui permanenta grijă a proaspătului ales de a-și recupera prin trafic de influență și alte matrapazlâcuri banii cu care a dobândit locul eligibil pe listele electorale!

Dacă la toate astea mai adăugăm cedările neîntrerupte de bunuri și demnitate pentru a fi în grațiile șefilor, în acest chip asigurându-și un nou mandat sau măcar o sinecură, atunci avem (i)logica explicație a paradoxului potrivit căruia alesul partidului nu mai are timp pentru păsurile acelora care, prin votul dat, l-au împuternicit să-i reprezinte în forul legislativ suprem al țării.

Dar acesta își va reaminti de ei în preajma noilor alegeri. Atunci și numai atunci, în bineștiutul și grețosul stil al milogului uns cu toate alifiile neobrăzării, el nu va ezita să-și pună cenușă în cap și să-i acuze pe alții pentru neonorarea precedentelor promisiuni (cine or fi acești tainici și malefici „alții” în cazul formațiunilor aflate la guvernare?!), iar circul este repornit și, cu mici variațiuni de ordin circumstanțial, el urmează neabătut legea celor trei „p”-uri: promisiuni-pălăvrăgeli-penibilități.

Mă mir că acestor clănțăi, mari maeștri într-ale flecăritului, nu li se spune mereu de la obrazul pe care nu-l au: „Păi bine, nenicilor! Voi vă făliți cu înfăptuirile unora dintre guvernele emanate din partidele voastre (Năstase, Tăriceanu, Boc, Ponta) și promiteți altele de același soi, ba și mai și în cazul în care, păcălind din nou alegătorii, veți ajunge parlamentari și pe urmă cârmuitori. Dar în afară de marile voastre privilegii (lefuri grase, pensii nesimțite, diurne, indemnizații, deplasări în străinătate) și averi (palate, mașini bengoase, terenuri, bijuterii, tablouri), dimpreună cu cele ale fârtaților voștri ciocoizați, în ce altceva se reflectă respectivele reușite? Că doar grosul românilor rămași în țară o duc cel mai prost din întreaga Uniune Europeană, peste patru milioane dintre ei deja și-au luat lumea în cap (cel mai masiv exod din întreaga noastră istorie), țara scoasă la mezat s-a ales cu întreaga economie pe butuci, cu moralitatea grav avariată, sănătatea pe sponci, educația în cădere liberă și cu o datorie externă de circa 100 miliarde dolari, iar românismul și românii neaoși sunt la cheremul străinilor.

Vreți să contribuiți pe bune la scoaterea României din actuala fundătură? Atunci renunțați la o parte din privilegii (președintele José Mujica se mulțumea cu salariul mediu pe economia statului Uruguay), puneți umărul la aducerea actualului decalaj dintre veniturile minime și cele maxime cât mai aproape de raportul 1 la 5 și ajutați-i pe defavorizați prin elaborarea suportului legal întru confiscarea tuturor averilor obținute pe căi nelegiuite. De-abia atunci veți putea spune că într-adevăr ați contribuit în mod substanțial la schimbarea în bine a țării, sau – cum scria compatriotul nostru Emil Cioran – la schimbarea la față a României. Nu vă amăgiți și nu-i amăgiți pe alegători: Toate celelalte «succesuri» sunt doar niște paliative, ca să nu le spun frecții la un picior de lemn!”

Și încă ceva. Cred că a sosit vremea ca în locul unui interminabil pomelnic de promisiuni, multe dintre ele minciuni cât roata carului, candidații începători să fie mult mai ponderați în angajamente, altminteri din start se obișnuiesc cu necinstea, iar aspiranții la un nou mandat să-și centreze în exclusivitate discursul smulgător de voturi pe două coordonate: „asta am făcut eu”, respectiv „cu voia voastră asta voi continua în noul meu mandat”. Tot ceea ce depășește acest cadru al eficienței parlamentare se cheamă trăncăneală...

Apropo de reînnoirea mandatului, ba chiar a mandatelor (există șparlamentari postdecembriști cu 4-5 mandate și realizări pentru țară invers proporționale cu numărul acestora), faimosul „convențional” Barère de Vieuzac avea în anul 1793 următoarea părere despre realegerea repetată a mandatarilor națiunii: „Realegerea indefinită pune pe oameni în locul instituțiilor. Ea creează lingușitori ai poporului, care devin, repede, stăpânii sau tiranii lui. Ea corupe, în același timp, puterea legislativă și pe cea executivă, pe legiuitorul care se vinde și pe ministrul care îl cumpără”.

Iată de ce reafirm că în actualul marasm provocat de partide, schimbarea în mai bine nu poate să vină decât de la independenții onești și devotați acestei țări. Da, căci neavând șefi șperțari, independentul nu dă socoteală pentru inițiativele și faptele sale decât lui Dumnezeu, propriei conștiințe și alegătorilor.

Fiu al Maramureșului și deplin realizat din punct de vedere material, economistul Gheorghe BLEDEA caută să devină deputat doar pentru a putea veni mai consistent în ajutorul conjudețenilor, inclusiv prin aducerea în zonă a unor investitori americani. Iar oferta sa, pe care o redau mai jos, nu numai că este profund umană, dar mai este și întru totul realizabilă într-un mandat. Evident, cu sprijinul altor colegi, în primul rând al nepenalilor luminați și al celorlalți independenți. Rămâne ca voi, alegătorii maramureșeni, s-o studiați pe îndelete și apoi să-l votați. Altminteri, adică votând în continuare candidații partidelor, veți confirma (pentru a câtea oară?) spusa lui George Orwell: Poporul care votează corupții, impostorii, hoții și trădătorii nu este victimă, ci complice!

1. Reducerea actualului decalaj de 1 la 500 dintre veniturile minime și cele maxime la rezonabilul raport de 1 la 5, fapt care va contribui în mod hotărâtor la consolidarea societății.

2. Reala independență a justiției prin alegerea judecătorilor de la Curtea Constituțională (C.C.) și Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) pe buletine de vot.

3. Descurajarea furtului intelectual nu numai prin retragerea titlului dobândit pe căi necinstite, ci și prin obligarea celor în cauză la plata unor amenzi consistente pentru fals și uz de fals.

4. Încurajarea producătorilor mici și mijlocii, rampa de lansare spre marea producție internă, implicit spre independența economică a României.

5. Legi stimulative, protecționiste pentru agricultori, cadru legal care va descuraja actuala tendință generalizată de cultivare a unor suprafețe din ce în ce mai restrânse, respectiv de înstrăinare a unei părți însemnate din această țară.

6. Banii cheltuiți cu informatizarea trebuie să se reflecte în eficiența deservirii contribuabilului.

7. Demersuri pentru anularea imunității parlamentarilor.

8. Anularea pensiilor speciale ale parlamentarilor.

9. Demersuri pentru majorarea pensiilor minime la 500 euro (2250 lei).

10.Lege privind acordarea de fonduri speciale pentru dezvoltarea localităților situate la granița cu Ucraina (Remeți, Tisa, Bocicoiu Mare, Lunca la Tisa, Rona de Sus, Valea Vișeului, Crasna Vișeului, Bistra, Repedea, Poienile de sub Munte) unde locuiesc preponderent rutenii subcarpatici, prin atragerea investitorilor străini și creerea de noi locuri de muncă.

11. O lege a salarizării unitară pentru toate sectoarele economice, administrație, învățământ, sănătate etc.

12.Lege cu privire la stoparea defrișărilor ilegale a pădurilor, cu pedepse încadrate la subminarea economiei naționale.

13.Demersuri pentru modificarea Codului penal pentru confiscarea în întregime a averilor dobândite pe căi ilicite. Banii astfel obținuți să fie direcționați către construcția și modernizarea spitalelor la standarde europene, a școlilor, infrastructurii etc.

Sighetu Marmației, George PETROVAI

(Advertorial publicat la comanda candidatului independent Bledea Gheorghe, cod AEP 14160049, mandatar financiar coordonator pe Dl. Tamas Ioan Viorel)

Citește și

loading...